A distrus sistemul de supraveghere tehnică al DNA, în aplauzele celor care credeau că ne eliberăm astfel de securism. A fost distrus abuzul în serviciu, în aplauzele celor care credeau să se instituie ordinea.

Acum mulți dintre fericiții de atunci sunt supărați pentru decizia privind secretizarea declarațiilor de avere. Iar puterea abuziva a CCR a crescut cu fiecare decizie de acest fel.

De ce a decis CCR abia acum în privința unei excepții trimise la ea de Tribunalul București în urma cu 6 ani și după ce a amânat un an de zile pronunțarea?

Explicația tehnică este că, atunci când se schimbă componența CCR, cum se va întâmpla curând, cauzele care au intrat în dezbatere și nu au soluție trebuie repuse pe rol, deci luate de la capăt în fața noilor judecători. Practic, pentru că acum s-a ivit fereastra de oportunitate care rezonează inclusiv cu interesele unora dintre ei.

Judecătorii au decis două chestiuni. În unanimitate au stabilit că în declarațiile de avere ale demnitarilor și funcționarilor nu mai trebuie incluse veniturilor soțiilor/soților și ale copiilor aflați în întreținere.

Cu majoritate, au decis că declarațiile de avere nu mai trebuie făcute publice pe site-ul ANI sau al instituției unde lucrează funcționarul sau demnitarul în cauză. S-au opus acestei hotărâri 4 judecătoare: Livia Stanciu, Simina Tănăsescu, Mihaela Ciochină și Iulia Scântei.

Consecințele deciziei nu sunt greu de înțeles. Din momentul publicării în Monitorul Oficial, textele de lege, art.3 alin.(2), art.6 alin.(1) lit.d) și art.12 alin.(6) din Legea nr.176/2010, vor fi suspendate vreme de 45 de zile, timp în care Parlamentul are timp să le modifice conform cerințelor CCR. Dacă nu reușește, articolele ies din vigoare.

Întrebarea-cheie în acest moment este dacă există căi de corectare a legii, conform deciziei CCR, astfel încât soția și copiii demnitarului să nu devină colectori fără riscuri de șpăgi, iar cetățenii să aibă acces la declarațiile de avere, cum era până acum și cum este în mai toate țările europene.

Speranțele nu sunt mari, însă portițe foarte înguste pot rămâne deschise, în funcție de ceea ce va scrie în motivarea Deciziei.

1.Veniturile partenerului/copiilor. Potrivit CCR „declarația de avere, fiind o declarație pe proprie răspundere, angajează răspunderea penală a declarantului, motiv pentru care aceasta nu poate fi făcută decât în nume propriu, o persoană neputând fi ținută răspunzătoare din punct de vedere penal pentru fapta/declarațiile altei persoane”.

Deci pentru ca declarantul să nu aibă probleme dacă soțul/soția au mințit în privința veniturilor. Cum poate minți copilul aflat în întreținere e destul de greu de înțeles.

Oricum, explicația e destul de subțire, având în vedere că falsul în declarații este comis numai cu intenție, deci dacă cineva se află în eroare pentru că a fost mințit nu poate fi incriminat. În plus, nu există o practică judiciară, cel puțin nu una consistentă, cu asemenea spețe.

Există soluție? Doar dacă motivarea va preciza în mod expres că partenerii pot fi obligați să semneze o declarație pe proprie răspundere distinctă, ca anexă a declarației titularului funcției publice. Astfel încât să asume răspunderea pentru veridicitatea celor prevăzute acolo.

Sigur, soluția poate fi adoptată și fără să fie permisă de motivare, dar e cu mult mai riscant, pentru că poate fi atacată la CCR pe motiv că, până la urmă, soțul este un terț căruia nu îi pot fi opuse obligațiile titularului funcției. Poate fi prevăzută și declarația voluntară, dar pentru asta nici măcar nu e nevoie de prevedere legală.

2.Publicarea declarațiilor nu va mai putea fi posibilă, din acest punct de vedere minuta deciziei CCR este clară și nu lasă spațiu de interpretare: „Curtea Constituțională a apreciat că este suficientă depunerea declarațiilor la organul competent să le verifice (ANI) pentru a realiza scopul legii, iar publicarea acestora pe site-ul ANI și al instituției căreia îi aparține declarantul nu este necesară și proporțională atingerii finalității propuse, încălcându-se dreptul la protecția vieții private”.

Ceea ce motivarea poate sugera este un acces limitat, în baza unui interes legitim. Dar va fi o mare problemă definirea acestui interes legitim. Va include doar persoanele aflate într-o relație directă, eventual litigioasă, cu titularul? Va include și interesul legitim al unor categorii precum presă și ONG-urile care au integritatea în domeniul de activitate?

Fie el permisiv la maximum, acest filtru va limita inevitabil accesul, măcar prin prelungire.

Faptul că aceste portițe ar putea exista nu înseamnă că ele vor fi și folosite. Depinde ce voință politică va exista în Parlament. Iar ea va depinde fundamental de presiunea publică și de transparența liderilor politici.

Citiți articolul integral pe spotmedia.ro.