Primul gând care mi-a venit în cap după ce am citit raportul “Identitate națională, identitate europeană și provocarea populismului”, realizat sub patronajul Palatului Cotroceni de către Grupul de Reflecție Strategică “România în UE”, e că Nicușor Dan a avut nevoie de o clarificare a tensiunii apărute între cei doi termeni pro-european și pro-occidental, iar documentul nu-i rezolvă problema.

Al doilea gând a fost că președintele nu va fi de acord cu raportul și nici cei care-l consiliază în probleme de politică internă și internațională, pentru că nu-i validează deciziile politice de până acum.

E o prezentare conceptuală a unei tensiuni puternice care se manifestă în societatea românească, definită simplu prin lupta dintre identitatea națională și cea europeană.

• Raport prezidențial: Ascensiunea suveranismului nu poate fi explicată doar prin manipulare. Cum poate fi combătut extremismul

Cele două sunt folosite puternic în confruntarea politică, în dezbateri publice și în modul în care partidele și liderii lor aleg să se raporteze la “patriotismul național și cel european”.

Raportul, coordonat de profesorii universitari Sergiu Mișcoiu și Silviu Rogobete, ajunge la concluzia că ambele identități, națională și europeană, trebuie să coexiste și să se completeze reciproc.

“…identitatea națională și cea europeană nu se exclud, ci se pot consolida reciproc. Departe de a fi antagonice, apartenențele sunt concentrice, iar principala miză nu este alegerea între tradiție și modernitate, între național și european, ci calitatea democrației, care le poate armoniza…”, se arată în documentul publicat pe site-ul administrației prezidențiale.

Dar documentul nu poate ascunde tensiunea uriașă care există între cele două identități și cum sunt ele folosite ca arme în lupta politică. 

Schimbarea

Se constată “respingerea unui joc cu sumă zero între națiune și Europa, cu preferința pentru un naționalism de negociere mai degrabă decât unul de ruptură. Acest lucru se regăsește direct în cifre: 69,1% dintre români vor renegocierea unor condiții mai favorabile în interiorul UE, iar doar 11,2% susțin ieșirea, în timp ce 54,9% cred că viața le-ar fi mai grea dacă UE s-ar desființa (față de 22,4% care cred contrariul)”, se mai arată în document.

Datele folosite sunt obținute în urma unui studiu sociologic realizat de INSCOP și reflectă exact rezultatul acțiunilor formațiunilor politice de după aderarea la Uniunea Europeană în 2007.

Și înainte de aderare, dar mai ales după, principalul mesaj al liderilor puterii executive a fost: avem nevoie de banii Uniunii Europene pentru a ne dezvolta, dar, la nivel individual, nu e nevoie de nicio schimbare.

Pur și simplu, luăm banii fraierilor de europeni, ne facem că suntem integrați și că înțelegem noua lume în care am intrat, dar ne vedem de ale noastre.

Acest principiu a fost folosit inițial de liderii politici pentru a convinge o parte a populației că nimic nu se va schimba după aderare și că lucrurile vor fi mult mai bune pentru toată lumea.

Poate mulți au uitat, dar în țara noastră s-a desfășurat o campanie puternică anti-aderare la Uniunea Europeană, în principal finanțată de mogulii autohtoni apăruți după 1990, care acaparaseră o parte din resursele publice, dezvoltaseră tot felul de afaceri și se temeau de rigorile apartenenței la piața comună.

• Raport pentru președinte: Mai multă Românie, mai puțină UE?

Pușculița

Spiritul păcălelii UE s-a perpetuat și s-a extins în întreaga societate, de la sălile de clasă din școlile generale până la Palatul Cotroceni.

Fraierirea Bruxeless-ului a devenit sport național. A fost văzut mereu ca o “vacă de muls”, astfel încât să luăm banii de acolo, să facem unele proiecte cu ei, dar să ne rămână și nouă, oamenilor politici, ceva - un comision, voturi, un job, o călătorie în străinătate.

Citiți analiza integrală pe spotmedia.ro.