• În taberele de refugiați din Vama Siret mai sunt 182 de persoane, fiind disponibile peste 700 de locuri.
• Sprijinul pe care-l acordăm Kievului e considerat secret, iar Klaus Iohannis a declarat că “ajutăm cu tot ce e nevoie”.
• Țara noastră a oferit până acum Ucrainei trei tipuri de susținere: medicală, militară și de transport.
• Solidaritatea dintre statele europene tinde să se fisureze din cauza inflației și a crizei energetice provocate de război.
• Liderii politici nu știu cât va dura războiul și nu pot realiza strategii prin care să distribuie resursele bugetare.

Veronika a postat pe grupul de Facebook “Uniți pentru Ucraina” imaginea unei picturi în acuarelă ce prezintă o pisică privind fulgi de zăpadă.

Adolescenta de 14 ani spune că tabloul a fost scos la licitație pentru o perioadă de trei zile, începând cu suma de 50 de lei, iar o parte din bani vor fi donați armatei ucrainene.

Deși grupul numără peste 280.000 de membri, mesajul Veronikăi nu s-a bucurat de prea mare succes. 

Entuziasmul de la începutul războiului s-a domolit, iar sprijinul pentru încercații ucraineni a devenit un lung șir de tranzacții. 

Pe grupurile de ajutorare de pe rețelele sociale, cele mai multe postări sunt legate de închirieri de locuință prin programul guvernamental denumit pe scurt 50/20. 

Adică, pentru fiecare refugiat din Ucraina, găzduit de un cetățean român, Executivul plătește 50 de lei pentru ziua de cazare și 20 de lei pentru masă. Adică, în jur de 2.100 de lei pe lună - o sumă atrăgătoare pentru cei care au garsoniere și apartamente de închiriat.

Susținerea Ucrainei, secret de stat

La opt luni de la începutul războiului, în taberele de refugiați din Vama Siret mai sunt 182 de persoane, fiind disponibile peste 700 de locuri, conform unui comunicat al Prefecturii Județului Suceava.

Fluxul de refugiați s-a redus mult. O parte dintre aceștia s-au întors acasă dacă locuiau într-o zonă neafectată de război sau eliberată de curând.

Mulți au plecat mai departe spre Vest, iar câteva mii s-au stabilit în România.

Țara noastră, la început, a fost una de tranzit, dar în timp o parte dintre refugiați s-au stabilit aici, încercând să se integreze.

Oficialii români nu au făcut niciodată public în ce mod ajutăm Ucraina. 

Sprijinul pe care-l acordăm Kievului e considerat secret, iar Klaus Iohannis, președintele României, a declarat că “ajutăm cu tot ce e nevoie”, refuzând să dea mai multe detalii.

Cu toate acestea, țara noastră a oferit până acum trei tipuri de susținere: medicală, militară și de transport.

În câteva spitale și baze militare sunt aduși soldați ucraineni răniți pentru a primi îngrijiri medicale, dar și pentru refacere, după ce au petrecut o perioadă de timp pe front, conform unor declarații ale oficialilor români.

Ajutorul militar pe care-l oferim ucrainenilor constă în echipamente medicale, dar și în arme, conform Institutului pentru Economie Mondială Kiel, Germania, care monitorizează întreg sprijinul pe care-l primește Kievul de la statele aliate.

În raportul institutului nu e trecută valoarea ajutorului militar, datele fiind actualizate până în 7 octombrie 2022.

În ce privește transportul, suntem implicați în transferul armelor ce vin din țările aliate, dar participăm și la transferul cerealelor ucrainene către porturile de destinație.

Solidaritatea, o problemă tot mai complicată

“Suntem martori, din data de 24 februarie, la consecințele dramatice ale războiului ilegal și neprovocat declanșat de Federația Rusă, un membru permanent al Consiliului de Securitate, împotriva Ucrainei”, a declarat Klaus Iohannis în discursul său la ONU cu ocazia celei de a 77-a sesiuni plenare. 

Poziția șefului statului e aceeași de la începutul conflictului, iar România, cu mici scăpări, a se vedea declarațiile ministrului Apărării Vasile Dâncu, a jucat un rol important în ce privește stabilitatea flancului estic al NATO, dar și ca platformă strategică de transfer a armelor care sosesc din Occident.

“Suntem, de asemenea, martorii unei solidarități excepționale din partea a numeroase țări, unite în acordarea sprijinului lor Ucrainei, un membru suveran al acestei Adunări (ONU) și o victimă a luni de agresiune împotriva civililor, a infrastructurii de bază și a economiei”, a mai spus Klaus Iohannis.

Problema solidarității e una complicată. Cu cât trece timpul, cu atât tinde să se fisureze din cauza inflației și a crizei energetice provocate de război.

În țările occidentale, inclusiv în România, protestele sindicale iau amploare, punând presiune pe guverne. 

O altă problemă e că liderii politici nu știu cât va dura războiul și nu pot realiza strategii prin care să distribuie resursele bugetare.

Rusia, un faliment militar și politic

Victoriile ucrainene din luna septembrie de pe fronturile de sud și de est au adus speranța că războiul se va încheia. Cu cât se prelungește mai mult, cu atât crește riscul să apară schimbări politice majore și să se dezvolte poziții divergente printre aliați. 

Citiți articolul integral pe Spotmedia.ro.