Pentru eliberarea sudului, forțele Kievului trebuie să ajungă în suburbiile Tokmak. De acolo, artileria poate controla întregul coridor continental: Mariupol - Berdiansk - Melitopol.

Acest lucru înseamnă posibilitatea de blocare a transferului de militari, arme și provizii către trupele ruse din regiunea Herson, izolarea acestora și eliberarea rapidă a teritoriului respectiv.

Dacă v-ar spune cineva că soarta unei țări și, probabil, destinul unui întreg continent, dar și stabilitatea relațiilor internaționale depind de cucerirea unui deal cu o înălțime de doar 166 de metri, aflat undeva în sudul Ucrainei, ați spune, în cel mai bun caz, că persoana respectivă exagerează.

De-a lungul istoriei, multe confruntări militare au depins de o bătălie, de un asalt, de cucerirea unui mic punct de pe hartă de care n-auzise nimeni până atunci, devenind, apoi, o referință care a definit un lanț de evenimente viitoare.

Peste 1.500 de militari americani au murit, iar alți 3.000 au fost răniți pentru a cuceri Sugar Loaf Hill din insula Okinawa, în cel de-Al Doilea Război Mondial, în aprilie 1945. 

Dealul avea o înălțime de doar 15 metri peste nivelul teritoriului învecinat. Japonezii au transformat înălțimea într-o poziție fortificată greu de penetrat. Forțelor SUA le-a luat opt zile, iar după ce au ajuns în vârf au cucerit, în scurt timp, întreaga insulă.

Ofensiva Ucrainei de pe frontul de sud a ajuns în acel moment.

Cele două strategii

La jumătatea lunii august, generalul Valeri Zalujnîi, comandantul forțelor armate ucrainene, face o vizită secretă, undeva în Polonia, aproape de graniță.

Se întâlnește cu amiralul Antony David Radakin, șeful Apărării britanice, și cu generalul american Christopher Cavoli, șeful militar al NATO. Cei trei au fost însoțiți de înalți ofițeri, desfășurându-se un adevărat „consiliu de război”.

Întâlnirea a avut ca scop regândirea contraofensivei ucrainene după mai mult de două luni de lupte care nu au produs rezultate notabile.

Înainte de a fi lansată marea operațiune ofensivă a forțelor Kievului de eliberare a teritoriilor ocupate de ruși, existau două viziuni diferite de abordare a acesteia.

Cea ucraineană urmărea un atac concentrat pe două fronturi spre est și spre sud, tatonând defensiva Kremlinului, iar la apariția unei breșe, ataca intens, provocând panică și retragerea dezordonată a trupelor inamice.

Strategia occidentală a fost cu un singur front. Concentrare pe linia de atac Orihiv - Tokmak - Melitopol, cu tăierea defensivei ruse din sud în două, izolând trupele Moscovei, aflate pe brațul stâng al Niprului, și eliberând astfel regiunea Herson și o bună parte din Zaporojie.

Ultimul cuvânt l-a avut Volodimir Zelenski, președintele țării și comandantul suprem al armatei, alegând contraofensiva pe două fronturi.

Direcția Tokmak

Din păcate, decizia a dus la disiparea forțelor ucrainene care n-au reușit să înainteze semnificativ pe niciuna din cele două direcții.

Situația s-a schimbat radical, începând cu câteva zile înainte de „consiliul de război” din Polonia, atunci când amiralul Radakin face o călătorie la Kiev unde are o întâlnire secretă de 45 de minute cu Volodimir Zelenski, conform relatării cotidianului britanic „The Guardian”.

După discuție, forțele ucrainene au renunțat să se mai concentreze pe frontul de est, păstrând acolo doar necesarul de forțe care pot apăra pozițiile deținute.

Generalii ruși au observat acest lucru și de aici le-a venit ideea să construiască o ofensivă în direcția Kupiansk, pe frontul de est. 

Mai mulți experți militari consideră că nu au resursele necesare pentru o astfel de operațiune, iar ucrainenii vor reuși să respingă toate atacurile. Ceea ce se și întâmplă de aproape două săptămâni.

Și tot atunci, la scurt timp după ședința de strategie din Polonia, au început să apară primele vești bune de pe frontul de sud.

Forțele ucrainene au cucerit localitatea Robotîne, punct strategic important pe axa Orihiv - Tokmak - Melitopol. 

Se dau lupte grele în preajma Novoprokovpivka, la sud de Robotîne, armata Kievului aflându-se la 20 de kilometri de Tokmak. 

Citiți integral textul semnat de Emilian Isăilă pe Spotmedia.ro.