Povestesc despre umilinţele zilnice îndurate. Au fost siliţi să cânte imnul de stat al Rusiei, au primit mâncare mizerabilă şi au fost bătuţi. Au existat momente în care au crezut că vor fi executaţi. Povestesc în propoziţii scurte. Adesea privesc în pământ şi tac. Este o atmosferă apăsătoare.

"După reîntoarcere mi s-au dat sedative", spune Ivan, unul din cei doi. Celălalt, Andrii, spune: "Abia în ultima vreme reuşesc iarăşi să dorm normal".

Mai târziu ambii au spus că dacă ar avea de ales ar merge iarăşi pe acelaşi drum.

Ne aflăm la Ujhorod, într-un birou din centrul oraşului cu 120.000 de locuitori din vestul Ucrainei, la graniţa cu Slovacia. Andrii şi Ivan s-au declarat dispuşi să stea de vorbă cu jurnalişti ai DW. Ei sunt doi din cei 11 soldaţi ucraineni, probabil de origine ungară, care au fost eliberaţi în iunie 2023 de Rusia, care i-a luat prizonieri de război, şi care i-a transferat în Ungaria. Este pentru prima dată că cineva din grupul celor 11 face declaraţii în faţa presei.

Nu au rădăcini ungare

Cazul a provocat la vremea respectivă vâlvă la nivel internaţional din mai multe motive. Pe de-o parte guvernul ungar a recunoscut că nu a informat autorităţile ucrainene cu privire la eliberarea celor 11. De aceea faptul a provocat un cutremur diplomatic între Ucraina şi Ungaria. Dreptul internaţional prevede ca transferul unor prizonieri într-un stat terţ să fie adus la cunoştinţa ţării lor de origine.

Pe de altă parte guvernul ungar condus de premierul Viktor Orban a prezentat la vremea respectivă eliberarea prizonierilor de război ca pe o acţiune umanitară, prin care au fost ajutaţi membri ai minjorităţii ungare din regiunea Transcarpatia, aflată în vestul Ucrainei, unde trăiesc între 80.000 şi 100.000 de etnici unguri.

Dar din discuţia celor doi foşti prizonieri de război cu DW a reieşit că doar unul din cei 11 eliberaţi este etnic ungur. Mai mult decât atât, cei doi au relatat că înainte de a fi transferaţi în Ungaria, serviciile secrete ruse le-au cerut să afirme că sunt etnici unguri. Ei au contrazis şi un alt aspect al narativului oficial ungar: deşi li s-a spus să nu se întoarcă în Ucraina fiindcă astfel ar deveni imposibilă eliberarea altor camarazi, guvernul ungar a spus la vremea respectivă că cei 11 sunt oameni liberi şi pot decide ei înşişi unde vor să meargă.

"Credeam că ne împuşcă"

Andrii şi Ivan au în realitate alte nume. Au vorbit de cele păţite cu condiţia să rămână anonimi. Nimic ce ar putea ajuta la identificarea lor nu va fi publicat. Doar DW le cunoaşte identitatea adevărată.

Andrii şi Ivan provin din Transcarpatia. Înainte de a fi luaţi prizonieri de război nu se cunoşteau. Andrii lucra înainte de invazia rusă în Ucraina, în februarie 2022, ca şofer profesionist. Ivan este căsătorit şi are doi copii mici. Înainte de februarie 2022 era la muncă într-o ţară a UE. Nici unul nici celălalt nu are origini ungare. Cei doi se consideră ucraineni.

În februarie 2022 cei doi s-au înrolat voluntar în armată. Au vrut să-şi apere ţara, spun ei. Câteva luni mai târziu, în iunie 2022, au fost luaţi prizonieri de război în timpul unor lupte desfăşurate în regiunea Lugansk. Întrebaţi despre detalii, chipurile lor s-au împietrit. "Credeam că o să ne împuşte",  spun ei. Mai mult de atât nu au vrut să divulge.

Internaţi într-o închisoare

Au fost duşi într-un lagăr pentru prizonieri de război, aflat la Zuhodilsk, în regiunea Lugansk, din 2014 sub ocupaţie rusă, în apropierea graniţei cu Federaţia Rusă. Lagărul respectiv este descris de activişti ucraineni pentru drepturile omului ca fiind un loc în care prizonierii sunt sistematic înjosiţi, bătuţi şi torturaţi.

Cei doi nu vor să vorbească nici despre asta în detaliu. "Din când în când am fost bătuţi", spune Andrii. În fiecare dimineaţă au fost siliţi să intoneze imnul de stat al Rusiei. Cine nu cânta era pedepsit şi bătut. În total în lagăr s-au aflat aproximativ 500 de prizonieri de război. Mâncarea a fost groaznică, spun cei doi, compusă din terci sau supă făcută din legume alterate. "A fost suficient, la limită, pentru a ne menţine în viaţă". Ivan, care este înalt şi puternic, a slăbit 30 de kilograme în anul de prizonierat. Ivan, care este mai scund şi mai suplu, a slăbit 10 kilograme.

În iunie 2023, la aproape un an de la momentul în care au fost luaţi prizonieri, Ivan şi Andrii au fost legaţi la mâini şi li s-au acoperit ochii. Împreună cu alţi câţiva au fost urcaţi într-un camion şi duşi spre o destinaţie necunoscută. Călătoria a durat o zi şi jumătate. "Credeam că ne duc în alt lagăr sau că ne duc spre locul de execuţie", spune Andrii.

"Mi s-a cerut să pretind că sunt ungur"

În loc de asta au ajuns la Moscova. Acolo ofiţeri ai serviciilor secrete ruse le-au spus că vor fi puşi în libertate în Ungaria. Dar cu o condiţie: "Mi s-a cerut să declar că sunt ungur", a relatat Andrii. "În caz contrar voi fi adus înapoi". Dând din umeri spune: "M-am declarat de acord".

Pe 8 iunie 2023 au fost transferaţi cu avionul de la Moscova la Istanbul. De acolo călătoria a continuat spre Budapesta. La marginea capitalei Ungariei au fost duşi într-o clădire asemănătoare unui hotel. Andrii şi Ivan nu au putut spune cu exactitate unde. Au fost bine trataţi, spun cei doi. Li s-au dat telefoane pentru a-şi putea suna rudele şi li s-a dat voie să meargă oriunde vor, oricând. Atâta li s-a spus: să nu se întoarcă în Ucraina până când nu se încheie războiul.

Andrii şi Ivan nu ştiu cine au fost ungurii cu care au stat de vorbă. Vicepremierul ungar Zsolt Semjen a declarat la vremea respectivă că unii colaboratori ai Serviciului Ungar Maltez de Binefacere (MMSZ), o organizaţie umanitară catolică, se ocupă de cei eliberaţi. DW a cerut guvernului ungar detalii, dar nu a primit niciun răspuns.

"Operaţiune murdară a Kremlinului"

Responsabila guvernamentală de atunci pentru persoanele dispărute din regiunea Transcarpatia, Vlasta Repasi, a aflat detalii despre rudele lui Andrii şi ale lui Ivan de la foştii prizonieri din Ungaria. Ea a coordonat împreună cu Ambasada Ucrainei la Budapesta repatrierea unora din prizonierii de război eliberaţi. În total cinci dintre ei s-au întors în Ucraina până la finele lunii iunie 2023, inclusiv singurul etnic ungur. Ceilalţi şase au plecat ulterior din Ungaria, îndreptându-se spre alte state ale UE. Repasi a declarat că dintre cei cinci care s-au repatriat, unul se află în tratament psihiatric, altul a murit ca urmare a unei boli pulmonare, iar altul luptă iarăşi pe front.

Imediat după ce s-a încheiat înţelegerea ruso-ungară, guvernul Orban s-a învăluit în tăcere, nevrând să profite propagandistic de asta. Politologul ucrainean Dmitro Tuşanski, director al Institutului pentru Strategia Europei Centrale din Ujhorod (ICES), crede că ştie de ce. Pentru DW el a declarat că întreaga afacere a fost "o murdară operaţiune hibridă specială a Kremlinului", menită să submineze unitatea vestului în privinţa sprijinului oferit Ucrainei. Acest caz arată că Ungaria nu acţionează ca aliat al UE şi al NATO, deşi formal este asta, ci ca "ameninţare directă pentru securitatea şi unitatea UE şi a NATO", consideră Tuşanski.

"Ne iubim ţara"

Andrii şi Ivan trăiesc astăzi în condiţii materiale foarte modeste. După repatriere au luat parte câteva luni la un program de reabilitare. Oficial sunt în continuare soldaţi. Dat fiind că în Ucraina nu există încă o lege a demobilizării, nu este clar ce se va întâmpla cu ei. Ivan vrea să se ocupe de soţia sa care este grav bolnavă şi de copii, şi ar vrea să lucreze în sectorul civil. Andrii este indecis şi aşteaptă să i se clarifice statutul.

Andrii şi Ivan nu se plâng de nimic. Este apăsător când li se pun întrebări şi ei preferă să nu răspundă. Dar nu par nişte oameni terminaţi; ei emană un sentiment de mare demnitate.

I-am întrebat cum li se pare povestea lor, privind retrospectiv? "A fost o experienţă", a răspuns Ivan, cu zâmbetul pe buze. Andrii a dat şi el din cap aprobator.

"Ne-am întors fiindcă nu am vrut să avem sentimentul că suntem trădători", au spus cei doi. "Aceasta este ţara noastră pe care o iubim. Dacă ar fi s-o luăm de la capăt am face exact acelaşi lucru".