Președintele Germaniei, Joachim Gauck, este deasupra politicii, o autoritate morală, în timp ce omologul său american, Barack Obama, exercită putere reală, în toate aspectele decizionale.

Vizita pe care o întreprinde miercuri, la Casa Albă, este prima de acest tip a unui președinte german în ultimi 18 ani. Momentul nu a fost ales la întâmplare: Gauck s-a deplasat în SUA ca parte a sărbătoririi a 25 de ani de la reunificarea Germaniei, moment istoric major, la realizarea căruia au contribuit considerabil americanii.

Gauck, pe atunci pastor protestant, disident politic și activist civic în fosta RDG, a participat direct la evenimentele istorice. După căderea comunismului, a fost numit responsabil pentru dosarele fostei securități est-germane STASI. Aceasta obișnuia să spioneze inclusiv cetățenii de rând și toate datele erau strânse într-o arhivă uriașă.

Arhiva este azi deschisă pentru jurnaliști, istorici și pentru victimele STASI. Este un simbol pentru transparența guvernării și pentru dreptul la intimitate. Potrivit lui Jeffrey Anderson, director al BMW Center for German and European Studies, întâlnirea celor doi președinți ar constitui un prilej de a discuta despre importanța sferei private, nu din punct de vedere politic, ci etic și filosofic.

"Ar fi pentru Gauck ocazia de a arăta cât de mare este neîncrederea față de puterea centrală și cât de prețuită este în Germania sfera privată, spre deosebire de SUA, unde atitudinea față de aceasta este mult mai relaxată", a spus Anderson pentru DW.

"Imposibil de controlat democratic"

În discursurile sale oficiale, Gauck se referă deseori la importanța libertății, cu trimitere la propria sa experiență de viață. Nu este surprinzător că prima sa oprire în turneul american a fost la Philadelphia. Acest oraș a fost prima capitală a SUA, locul în care a fost declarată independența față de Marea Britanie și unde a fost redactată prima Constituție.

În discursul susținut la Universitatea Pennsylvania, Gauck și-a exprimat admirația pentru principiile și instituțiile democratice conținute deja în prima lege fundamentală la constituirea SUA. "Discursul din Philadelphia a vizat și publicul de acasă din Germania", crede Cornelius Adebahr, expert în politică externă la Carnegie Endowment for International Peace. "A vrut să le amintească astfel germanilor că SUA reprezintă mai mult decât scandalul NSA sau decât războiul din Afganistan", spune Adebahr. "Este o idee la baza constituirii Americii care este în foarte strânsă legătură cu idealurile europene."

Gauck nu vrea doar să laude gazdele americane, el și-a exprimat și îngrijorarea pentru "actuala imagine a Americii în anumite părți ale Europei și în special în Germania." Președintele federal a menționat în context scandalul NSA și s-a întrebat de ce ar intercepta serviciile secrete americane convorbirile telefonice ale liderilor germani (inclusiv ale ministrului Agriulturii). "Ce legătură are aceasta cu lupta împotriva terorismului?", a întrebat Gauck. "Și de ce au germanii impresia că intruziunea în sfera privată este urmarea necontrolabilă democratic a apărării în fața amenințărilor teroriste?"

Scandalul NSA nu este rezolvat

Gauck a vorbit la Philadelphia tocmai în ziua în care Curtea Europeană de Justiție a anulat acordul "Safe Harbour" dintre UE și America, document care era în vigoare de 15 ani. Tratatul permitea companiilor americane sa preia date personale ale clienților europeni și să le stocheze pe servere din SUA.

Instanța europeană a decis, în lumina dezvăluirilor lui Edward Snowden, că aceste informații nu sunt protejate îndeajuns și pot ajunge discreționar la îndemâna autorităților și a serviciilor secrete americane.

Au trecut doi ani de când Snowden a făcut publice practicile de supraveghere în masă ale NSA. Pe baza informațiilor primite de la Snowden, săptămânalul german "Der Spiegel" a relatat pe larg despre modul în care serviciul american de informații a spionat milioane de cetățeni germani și a interceptat inclusiv convorbirile pe celular ale cancelarei Angela Merkel. Guvernul german a solicitat SUA încheierea unui acord de tip No Spy, ceea ce nu s-a realizat, pentru că Washingtonul nu a fost de acord cu măsura.