De sâmbătă, Sudanul este scena unui sângeros conflict armat pentru controlul puterii în statul african. Protagoniștii sunt armata regulată și milițiile RSF („Trupele de Sprijin Rapid”), o facțiune paramilitară rebelă responsabilă pentru comiterea a numeroase crime împotriva umanității în timpul războiului din Darfur, la începutul anilor 2000. În violențele din ceea ce este interpretat ca o tentativă de lovitură de stat aflată la limita războiului civil au murit deja zeci de oameni și sute sunt răniți. Ambele tabere susțin că dețin controlul în capitala Khartoum.

Militarii pozează în democrați pentru a prelua puterea

Situația a degenerat pentru că înțelegerea dintre forțele civile și militare privind formarea unui guvern a fost amânată în repetate rânduri, în ultima aproape jumătate de an, explică, într-un interviu pentru DW, Marina Peter, de la asociația ecumenică Sudan Forum e.V., care se ocupă de situația din regiune de peste 30 de ani. „Un punct al acordului era integrarea deplină a trupelor paramilitare în armata sudaneză. RSF a apărut inițial din așa-numita miliție Janjaweed, de tristă notorietate în Darfur. De-a lungul timpului, a devenit o parte semiautonomă a forței sudaneze și ar trebui acum să fie pe deplin încorporate.

Accesul civililor la putere ar fi fost condiționat de integrarea RSF în structurile armatei guvernamentale. „Noi, în Occident, avem impresia că peste noapte combatanții se pot transforma în democrați. Nu a funcționat în Sudanul de Sud. Similar, nici în Eritreea. Și nici în Sudan nu funcționează. Liderii militari se comportă ca și cum ar fi descoperit brusc democrația” dar o fac „pentru a obține avantaj în lupta pentru putere”, punctează profesoara de istorie implicată de trei decenii în proiecte umanitare în Sudan.

Practic, lupta aceasta se dă, în Sudan, între doi dintre protejații fostului dictator Omar al-Bashir, debarcat în 2019: unul este actualul șef de facto al țării, generalul Abdel Fattah al-Burhan, comandantul armatei guvernamentale, celălalt este liderul RSF, generalul Hamdan „Hemeti” Daglo, teoretic adjunct la administrarea Sudanului. „Era clar că unul dintre cei doi avea să pretindă, la un moment dat, cea mai înaltă funcție pentru sine. Pentru noi, care am urmărit situația, și mai ales pentru sudanezi, întrebarea nu mai era dacă va exista o luptă pentru putere, ci doar când va izbucni ea. Dezastrul era previzibil”, spune Marina Peter.

Averi colosale și țări care întrețin un Război Rece

Forțele lui Hemeti sunt foarte bine înarmate. „Au servit ani de zile ca mercenari în Libia și în Yemen. Hemeti este unul dintre cei mai bogați oameni din Sudan”. Nici al-Burhan nu este sărac dar Hemeti este „atât de bogat încât și-a permis să cumpere multă afecțiune și chiar să aducă în țară trupele Wagner. RSF a făcut bani în principal din exploatarea aurului din Darfurul natal al lui Hemeti. O mare parte din acest aur a fost expediată în Rusia. Rusia este un mare prieten și un mare susținător al RSF. Și îngrijorarea noastră este că rușii ar putea transmite informații către Hemeti”, susține experta germană, în interviul cu DW. Mai mult, Hemeti a atras anumite simpatii în Occident după ce a promis că nu va mai permite tranzitul către Libia al migranților africani ce se îndreaptă spre Europa.

Și Burhan are aliați: în prezent este susținut foarte puternic de Egipt, „care ar dori să vadă în Sudan un guvern comparabil cu cel din Cairo, unde nu funcționează un guvern democratic”, adaugă Marina Peter.

De altfel, ecuația externă e foarte amplă: Arabia Saudită s-a amestecat și ea în Sudan, la fel ca Rusia sau Eritreea, Etiopia îl susținute discret pe Hemeti și „niciuna dintre aceste țări nu are vreun interes real într-o guvernare democratică. Asistăm la o anumită redivizare a Africii și un nou Război Rece” avertizează Peter, care acuză ONU că „a tăcut mult prea mult timp. Nu a militat nimeni cu adevărat pentru diplomație, în ultimele luni, când escaladarea era previzibilă”.

De la izbucnirea celor mai noi confruntări, Programul Alimentar Mondial a anunțat că își va suspenda activitatea în Sudan, deoarece printre cei uciși în violențe sunt și membri ai personalului ONU. „Sudanul este una dintre cele mai sărace țări din lume. Există elite bogate, dar cea mai mare parte a populației este foarte, foarte săracă, trăind la limita sau sub pragul sărăciei. În special în Darfur, oamenii au fost hrăniți de mulți ani din ajutoarele primite de afară. Nu știm cât va dura lupta pentru putere dar aceasta nu face decât să agraveze catastrofele deja existente în Sudan”, conchide Marina Peter. 

Materialul a fost realizat în urma unui interviu realizat de Andreas Noll cu Marina Peter de la asociația ecumenică Sudan Forum e.V.