Aderarea la NATO a Suediei așteaptă de mai bine de 18 luni să fie ratificată - ultima țară care trebuia să-și mai dea acordul în acest sens era Ungaria. Luni 26.02.2024 s-a întâmplat: deputații din legislativul de la Budapesta au votat cu o largă majoritate în favoarea primirii Suediei în Alianța Nord-Atlantică. Spre deosebire de lunile anterioare, țara scandinavă a fost lăudată de data aceasta de premierul ungar Viktor Orban: Suedia ar fi un partener important, alăturarea ei la NATO va consolida securitatea Ungariei.

Ceea ce Orban a încercat să înfrumusețeze cu retușuri diplomatice reprezintă de fapt cel mai penibil episod al politicii sale externe de la venirea la putere în 2010: Ungaria a fost ultimul obstacol în calea aderării Suediei la NATO - fără să fie măcar clar ce dorea Orban să obțină prin blocada sa. Se pare că premierul ungar și-a făcut din nou calcule eronate.

Orban s-a plasat de partea Turciei în 2022, după ce Finlanda și Suedia au depus oficial cererile de aderare la Alianța Nord-Atlantică. Un motiv major în acest sens ar fi fost relația sa strânsă cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan. Posibil că Orban ar fi dorit să-și arate astfel loialitatea față de Erdogan - nu se știe nici azi dacă Ungaria a și primit ceva în schimb.

Solicitări neclare 

La fel ca Erdogan, premierul Orban a condiționat primirea în Alianță a Finlandei și Suediei. Spre deosebire de Turcia însă, condițiile Budapestei erau total vagi - premierul ungar și partidul său Fidesz au acuzat mereu Finlanda și Suedia că s-ar fi comportat fără respect față de Ungaria și că ar fi lansat afirmații neadevărate despre deficitele de democrație și corupția sistematică din Ungaria. Budapesta a insistat că, înainte să aprobe intrarea în NATO a celor două țări nordice, relațiile sale cu acestea trebuie să se îmbunătățească. Cum anume, nu s-a precizat niciodată.

Tot la fel de neexplicabilă a fost decizia parlamentului de la Budapesta, din martie 2023, de a aproba aderarea Finlandei, dar nu și pe cea a Suediei - în public, Finlanda nu a oferit vreo scuză executivului lui Orban, nici nu i-a făcut curte în vreun alt fel.

Acord major sau înțelegere de rutină?

Nici Suedia nu a făcut concesii speciale Ungariei. Orban a fost probabil surprins de hotărârea bruscă a Turciei, la sfârșitul lui 2023, de a aproba aderarea la NATO a Suediei. Pentru a salva aparențele, în ultimele zile Orban a scos din pălărie un acord de furnizare de armament, prin care Ungaria primește patru avioane de luptă Gripen de la Suedia. Orban a prezentat afacerea drept un succes la negocieri al țării sale. De fapt, este doar continuarea normală a unei cooperări de durată: Ungaria folosește deja de aproape două decenii avioane de luptă Gripen, deci cooperează strâns cu Suedia, țara care le produce.

Orban a mai încercat și să dea vina pe alții pentru politica sa externă deficitară: vinerea trecută (23.02.2024), la interviul lui săptămânal de la postul de radio de stat Kossuth, Orban a afirmat că ar fi reușit în sfârșit să-i convingă pe unii membri ai partidului său Fidesz care se opuneau primirii Suediei în NATO. De parcă nu se știe deja că autocratul Orban decide singur în cele mai mici lucruri, în timp ce prietenii săi din partid așteaptă servili ordinele sale.

Criză de încredere între Ungaria și UE

Episodul aderării Suediei la NATO arată că Orban nu este defel strategul inspirat care se crede. De fapt, potrivit politologului ungar Peter Kreko, de la Institut Political Capital, Orban ar fi nociv pentru interesele Ungariei.

"Ungaria este tot mai izolată în UE și NATO, din cauza întârzierii primirii Suediei în NATO și a blocării unor decizii comunitare. Aceasta duce la o criză de încredere de durată între Ungaria și partenerii ei", a spus Kreko pentru DW.

Cea mai evidentă este izolarea Ungariei în politica privind Ucraina. Orban este singurul lider european care menține relații strânse cu președintele rus Vladimir Putin și singurul care se opune ajutoarelor militare și financiare acordate de UE Kievului.

Și-a pierdut toți aliații

Față de SUA președintelui Joe Biden, Orban a adoptat o retorică întâlnită mai degrabă în cercurile extremei drepte europene. Premierul ungar afirmă adesea că o prezență americană prea masivă în Europa ar fi dăunătoare. Este singurul lider european care se opune primirii în UE a Ucrainei - el motivează că Ucraina ar fi un cal troian al intereselor americane în Europa. Între timp, relația bilaterală actuală dintre Ungaria și SUA este mai proastă ca pe timpul dictaturii socialiste.

Foștii săi aliați din Europa Centrală și de Sud-Est - de la partidul polonez PiS la ex-premierul bulgar Boiko Borissov - s-au îndepărtat de Orban. Singurul rămas ar fi fostul său tovarăș, fostul și actualul premier slovac Robert Fico. Dar doar la nivel verbal: deși Fico se remarcă prin declarații crase pro-ruse și anti-ucrainene, el respectă însă în practică linia comună europeană.

Doar un rol secundar

Și în vestul Europei, potențiali aliați ca Marine Le Pen din Franța sau șefa de guvern a Italiei Giorgia Meloni s-au distanțat de Orban. Niciuna din ele nu vrea să audă deocamdată de o alianță oficială cu Orban și al său Fidesz. Meloni se poziționează explicit pro-Ucraina și a insistat pe lângă Orban la summitul UE din februarie 2024 să renunțe la blocarea prin veto a pachetului de 50 de miliarde de euro de ajutorare a Ucrainei.

Orban nu a câștigat mai nimic în ultimii ani cu politica sa externă. Revolta sperată de el a suveraniștilor împotriva "Birocraților de la Bruxelles" nu s-a întâmplat. Investițiile din țări față de care Ungaria a aplicat politica "deschiderii spre Est" - Rusia, statele din Asia Centrală, India și China - nu au fost atât de mari pe cât se spera și nici nu au generat prea multe locuri de muncă în Ungaria. Politic, Ungaria nici nu mai este luată în serios, este considerată doar un factor deranjant.

Ungaria are în prezent influență zero asupra politicii europene, susține politologul Peter Kreko. "Este important de văzut că obstrucționismul ungar nu influențează deloc reacțiile euroatlantice pe temele politice centrale, ci le poate doar întârzia sau reduce cumva din amploare. Ungaria nu este un actor principal la deciziile majore, ci are doar un rol secundar."