1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW
PoliticăStatele Unite ale Americii

Summit NATO de adaptare la un posibil nou mandat Trump

9 iulie 2024

Reuniunea celor 32 de țări NATO ar trebui să demonstreze putere și unitate. Însă incertitudinile din Europa și perspectiva unei noi președinții Trump ar putea să umbrească întâlnirea de la Washington.

Donald Trump la summitul NATO din 2019
Donald Trump la summitul NATO din 2019 Imagine: Francisco Seco/AP Photo/picture alliance

Liderii celor 32 de țări membre ale Alianței Nord-Atlantice se reunesc la Washington, D.C., săptămâna aceasta, la un summit care sărbătorește cea de-a 75-a aniversare a semnării tratatului fondator al pactului occidental de securitate. ”Cea mai de succes și mai puternică alianță din istorie”, după cum a caracterizat-o secretarul general în funcție, Jens Stoltenberg, într-un interviu pentru DW.

De la invadarea Ucrainei de către Rusia, NATO a fost într-adevăr revigorată. A răspuns energic la războiul cu care s-a trezit la ușa sa. Aliații și-au extins treptat sprijinul militar și financiar pentru Kiev, chiar dacă Ucraina nu este membră a organizației transatlantice.

500.000 de militari pregătiți pentru luptă

NATO a elaborat noi planuri pentru propria apărare și a desfășurat mai multe trupe în statele din apropierea Rusiei. În acest moment, 500.000 de soldați sunt pregătiți pentru luptă în Europa. Alianța a primit noi membri, Suedia și Finlanda - două democrații puternice, tradițional neutre militar, dar cu forțe armate moderne.

Țările membre NATO investesc acum mai mult în apărare. Numărul guvernelor care alocă cel puțin 2% din produsul lor intern brut (PIB) pentru apărare a crescut de la nouă în 2021 la 23 – ”un număr record”, potrivit lui Stoltenberg.

Joe Biden, o mare dilemă

Summitul de la Washington este menit să trimită un semnal de putere și unitate. Dar întâlnirea șefilor de stat și de guvern riscă să fie umbrită de politica internă americană. În condițiile în care președintele Joe Biden se confruntă cu îndoieli privind capacitatea sa de a administra afacerile de stat și, în plus, de a obține realegerea, la scrutinul din noiembrie, mulți europeni se tem de un posibil al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump.

În timpul precedentei sale perioade de șef al Casei Albe, Trump a criticat în mod repetat Alianța și a amenințat că îi va face pe europeni să plătească pentru protecția primită din partea Statelor Unite. Recent, pe parcursul campaniei, a sugerat chiar că Rusia ar putea ”face orice dracu’ vrea” membrilor NATO care nu și-au îndeplinit obiectivele de cheltuieli pentru apărare.

Angajamente transatlantice în pericol

Îngrijorările cu privire la repercusiunile în cazul unei a doua președinții a lui Trump au fost reduse între timp la sediul NATO și în capitalele din întreaga Europă. Politicienii și diplomații au căzut de acord că nimeni nu poate opri cursul alegerilor într-o democrație iar schimbările politice fac parte din viață în oricare stat al alianței.

Geoană: Nu vedem un risc iminent la adresa țărilor din NATO

06:26

This browser does not support the video element.

”Americanii cunosc foarte bine valoarea alianței NATO”, a apreciat ministrul german al Apărării Boris Pistorius, într-un interviu acordat DW la începutul acestui an. ”Toată lumea știe că orice alterare a angajamentelor transatlantice pune în pericol propriile interese geopolitice și strategice”.

Eforturi de a pregăti NATO pentru Trump

Chiar dacă este puțin probabil ca Donald Trump să retragă complet Statele Unite din NATO, cum indică analize recente, mulți se așteaptă ca el să reducă substanțial rolul de securitate al Americii în Europa. Pentru NATO, care a fost dominată de puterea militară masivă a SUA încă de la crearea organizației, în urmă cu trei sferturi de secol, acest lucru ar avea consecințe semnificative.

În ultimele luni, secretarul general Stoltenberg a condus eforturile de a-i determina pe europeni să construiască o arhitectură de securitate mai pe placul lui Trump. Numărul tot mai mare de țări care își respectă promisiunea de a cheltui mai mult pentru apărare face parte din aceste eforturi.

Stoltenberg și mulți europeni sunt foarte mulțumiți de modul în care le-a reușit această operațiune, a afirmat, pentru DW, Majda Rude, de la Consiliul European pentru Relații Externe. Există încă nouă țări, inclusiv Canada, Italia și Spania, care cheltuiesc mai puțin de două procente din PIB pentru apărare. ”Dacă ești o țară foarte mică și ai un PIB redus, chiar dacă te străduiești și aloci 3,5%, asta nu va face nicio diferență pe câmpul de luptă”, a punctat Rude. 

Înainte de summitul de la Washington, președintele polonez Andrzej Duda – un admirator înflăcărat al lui Trump – a cerut țărilor NATO să convină asupra unui nou obiectiv de cheltuieli de 3% din PIB pentru apărare. Într-un comentariu pentru DW, Ian Lesser, expert în politică externă la think tankul transatlantic German Marshall Fund, a precizat că nu se așteaptă ca disputele pe tema împărțirii poverii financiare a securității comune să dispară rapid, indiferent cine va câștiga cursa pentru Casa Albă.

Alternative la aderarea Ucrainei

”Ajustările necesare în ceea ce privește bugetele, planificarea, strategia și acceptarea publicului nu vor fi realizate peste noapte”, a apreciat Lesser. Un exemplu este construirea unei baze industriale de apărare mai puternică în Europa – un efort care ar putea dura decenii: ”Există un decalaj inevitabil între ceea ce este de dorit și ceea ce a fost deja făcut”. Un decalaj care ar putea afecta în mod semnificativ și sprijinul occidental pentru Kiev.

La summitul de la Washington, liderii NATO vor da undă verde unui plan care să permită Alianței să conducă coordonarea ajutorului de securitate pentru Ucraina și a instruirii militarilor Kievului. Potrivit lui Jens Stoltenberg, acest lucru va pune sprijinul pentru Ucraina ”pe o bază mai fermă pentru anii următori”. Centrul de comandă ar urma să se afle la Wiesbaden, în Germania, și ar urma să fie deservit de un personal format din aproape 700 de reprezentanți ai aliaților și ai partenerilor acestora.

Şi-a propus Germania să devină o superputere militară?

02:04

This browser does not support the video element.

Planul, creat după întârzieri semnificative în livrările de arme americane la Kiev, a fost descris ca o modalitate de a putea sprijini Ucraina indiferent de ce va aduce eventuala președinție Trump, inclusiv în contextul temerilor că acesta ar putea bloca din Biroul Oval orice ajutor pentru Ucraina.

Strategiile aliaților sunt o modalitate ”de evoluție naturală” de a aduce Alianța mai aproape de nevoile sprijinului militar pentru Kiev ca alternativă la chestiunea apartenenței Ucrainei la NATO, subiect încă foarte controversat în interiorul organizației, consideră Lesser, de la German Marshall Fund.

Turbulențe politice în Europa

În ceea ce privește ajutorul militar pentru Kiev, SUA rămân încă ”un actor extrem de important”, adaugă Lesser: ”Luați împreună, aliații europeni au făcut, probabil, la fel de mult pe cât au făcut Statele Unite singure”.

O întrebare crucială este dacă europenii vor fi nu doar capabili ci și dispuși să umple golul, în cazul în care Statele Unite se retrag sau își reduc drastic ajutorul pentru Ucraina. Majda Rude vede o Europă divizată drept unul dintre cele mai mari riscuri în viitor.

Mulți lideri europeni par slabi în acest moment. Președintele francez Emmanuel Macron sosește la summitul NATO imediat după cel de-al doilea tur al alegerilor parlamentare, în care partidul care îl susține a ocupat cu emoții locul secund, și este prins ca într-o menghină între stânga radicală și dreapta populistă. Cancelarul german Olaf Scholz se confruntă și el cu o extremă dreaptă în creștere și conduce o coaliție guvernamentală puternic contestată. Premierul britanic Keir Starmer este foarte nou în funcție.

”Europa este preocupată nu doar de rezultatul alegerilor din SUA și de efectul potențial al acestuia asupra NATO, ci și de modul în care viitoarea administrație de la Casa Albă se va intersecta cu evoluțiile politice din Europa”, conchide Ian Lesser. Există, astfel, o stare generală de incertitudine politică pe ambele maluri ale Atlanticului.