Relațiile dintre Statele Unite ale Americii și China au atins un nivel de criză fără precedent. Avioanele militare ale celor două țări se apropie periculos unele de altele deasupra Mării Chinei de Sud. Restricțiile economice reciproc impuse exporturilor bilaterale se transformă într-un război comercial. În fine, Beijingul i-a retras chiar și pe cei trei ambasadori ai păcii - Tian Tian, Mei Xiang și Xiao Qi - de la Washington: de la începutul lunii noiembrie, în grădina zoologică din capitala Statelor Unite nu mai există ursuleți panda.

Un summit așteptat, dar fără mari așteptări

Explicabil, așadar, de ce își dorește atât de mult comunitatea internațională această întâlnire directă dintre șeful de stat și de partid al Chinei, Xi Jinping, și președintele american Joe Biden, la San Francisco. Chiar dacă, așa cum anticipează politologul berlinez Hanns Maull, așteptările de la summit sunt destul de modeste. Într-un interviu pentru DW, expertul în relații internaționale vorbește despre mult așteptata reluare a dialogului la vârf dintre Beijing și Washington, dar recunoaște că simpla întâlnire a celor doi lideri nu este o garanție că „summitul va reuși să aducă progrese în problemele grave care generează tensiunile dintre China și SUA. Majoritatea observatorilor se îndoiesc de acest lucru".

Expertul german în gepolitici americane și relații transatlantice Josef Braml vede Statele Unite și China deja „în mijlocul unui Război Rece 2.0”. Cele două sunt implicate deja într-un conflict economic iar îngrijorarea lui Braml este că acesta „ar putea risipi ultima șansă de cooperare în domeniul limitării schimbărilor climatice, pentru a preveni catastrofa climatică”. Într-o discuție cu DW, Braml își exprimă temerea că totul „ar putea duce la un război fierbinte”.

Multe produse de care depind protecția climei și tranziția energetică sunt dependente de China - panourile fotovoltaice, tehnologia bateriilor, electromobilitatea. Aproape nimic din energiile regenerabile nu ar funcționa fără produse primare sau finite ce provin de acolo. Braml, directorul european al think tank-ului Comisia Trilaterală, punctează modul în care acest lucru afectează Germania: „Am început un experiment îndrăzneț, vrem să scăpăm de combustibilii fosili, să oprim energia nucleară și să folosim surse regenerabile. Iar de aceea suntem dependenți masiv de China".

Echilibristica Berlinului

Tensiunile dintre Washington și Beijing pun Berlinul într-o situație dificilă. De o parte a conflictului se află SUA, cel mai important aliat și furnizor de securitate al Germaniei, de cealaltă parte, China este cel mai mare partener comercial al Republicii Federale.

Guvernul de la Berlin a adoptat, la mijlocul lunii iulie, după lungi deliberări, o strategie dedicată Chinei, țară pe care o descrie simultan ca partener, competitor și rival strategic. „China s-a schimbat – aceasta și deciziile politice ale Chinei fac necesară schimbarea modului în care tratăm cu China”, se spune chiar la începutul strategiei, în care o parte esențială vizează restrângerea dependenței Germaniei de China, cu scopul declarat de reducere a riscurilor. Companiile germane ar trebui să se implice din ce în ce mai mult în alte țări și regiuni pentru a diversifica opțiunile și astfel a limita expunerea.

Într-o reacție inițială, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing, Wang Wenbin, a evaluat inițiativa germană ca fiind contraproductivă: „Nu face decât să exacerbeze diviziunea în lume”.

Un mesaj transmis de misiunea diplomatică a Beijingului la Berlin numește China „partener al Germaniei în depășirea provocărilor și nu un adversar”. Ar fi nerealist și în dezavantajul interesului ambelor țări ca Germania să privească China ca un concurent și rival sistemic, se mai spune în mesajul scris în chineză.

Într-un interviu acordat DW, politologul Gu Xuewu confirmă că Beijingul continuă să nege această rivalitate sistemică. Directorul Centrului de Studii Globale din Bonn explică: „Chinezii nu au ca scop schimbarea sistemului german. Potrivit viziunii chineze, toată lumea are dreptul de a exista și fiecare își poate găsi propriul drum”.

Mai iritant a fost însă pentru Beijing modul în care ministrul german de Externe Annalena Baerbock l-a descris pe șeful statului chinez: într-un interviu acordat canalului de televiziune american Fox, la începutul lunii septembrie, șefa diplomației de la Berlin a spus despre Xi Jinping că este un dictator.

Ministerul de Externe al Chinei a apreciat declarația drept „absurdă” și „provocatoare”. Au existat critici și la Berlin. Responsabilul pentru politici externe al grupului parlamentar de opoziție CDU/CSU, Jürgen Hardt, a apreciat atunci pentru DW că o astfel de declarație făcută în calitate de diplomat sau ministru de Externe vine cu „un preț politic iar întrebarea este dacă a meritat." Potrivit politologului Gu, prețul este o pierdere semnificativă a încrederii, în special față de Partidul Verzilor, din care face parte Baerbock.

Provocare pentru Germania și pentru Europa

Situația de sandvici a Germaniei între SUA şi China se reflectă chiar şi în coaliţia guvernamentală de la Berlin. În timp ce ministrul de Externe Baerbock și ministrul Economiei, colegul ei ecologist Robert Habeck, predică un curs mai dur față de China, echipa cancelarului Olaf Scholz caută să se asigure că strategia față de China și măsurile pentru reducerea riscurilor nu devin excesiv de restrictive. Și își mai dau și silința să obțină aprobarea controversatei achiziții de către compania chineză de transport COSCO a administrării operațiunilor din portul Hamburg.

La urma urmei, companiile germane au investit peste zece miliarde de euro în China, în prima jumătate a anului, ceea ce înseamnă 16,4% din totalul investițiilor directe germane în străinătate.

Un domeniu din multele în care se manifestă conflictul dintre nevoia de securitate și interesele economice este tehnologia comunicațiilor: chiar la începutul lunii noiembrie, la o conferință de apărare cibernetică a Alianței Nord-Atlantice, secretarul general Jens Stoltenberg a făcut apel la partenerii NATO să renunțe la componente produse de chinezi de la Huawei și ZTE. „Trebuie să evităm să ne bazăm pe tehnologia regimurilor autoritare, pentru a ne construi coloana vertebrală digitală a viitorului”, a avertizat Stoltenberg la discuțiile găzduite chiar de sediul Ministerului de Externe din Berlin.

Același avertisment fusese în repetate rânduri exprimat în ultimii ani și de la Washington. Cu toate acestea, operatorii de telefonie mobilă germană continuă să se bazeze pe componentele Huawei pentru a construi rețele mobile 5G, fără ca guvernul federal să intervină. Ponderea produselor chineze în rețelele 5G germane este estimată la aproximativ 60%.

Hanns Maull, cercetător senior la două influente think tank-uri berlineze SWP și Merics, descrie actul german de echilibristică între Beijing și Washington drept „foarte dificil”, dar extinde imaginea: „Nu este doar o problemă germană, ci una europeană”. Uniunea Europeană este un jucător semnificativ în domeniul relațiilor economice internaționale iar „Germania are greutate ca parte a UE și ar fi astfel capabilă să exercite o anumită influență asupra Statelor Unite, a Chinei și a ordinii internaționale”.

Cu toate acestea, Maull este sigur că "nu poate exista echidistanță între cei doi poli. SUA sunt aliatul natural. Pe de altă parte, în această luptă pentru dominația mondială, interesul Germaniei este clar de a se implica în dezamorsare cât mai mult posibil”, pentru ca eventualele „daune colaterale ale unei potențial catastrofale competiții dintre China și SUA să fie pe cât mai limitate”.

Articolul a fost publicat în original la DW-Deutsch.