Hartmut Janßen s-a temut de ziua în care urma să-i spună adevărul fiicei sale. Era anul 2014. În cinematografe rula "Im Labyrinth des Schweigens" (În labirintul tăcerii), un film despre procesele Auschwitz.

Hartmut a cumpărat bilete la film și a chemat-o pe fata lui la o discuție. "Sunt fiul unui criminal din SS", i-a mărturisit el fiicei sale în timp ce discutau despre film. Și în ziua de azi îi piere vocea când povestește despre acel moment. Atunci s-a temut de reacția fiicei sale, s-a temut că îl va respinge. Ea însă și-a îmbrățișat tatăl. I-a spus că el nu ar fi avut nimic de-a face cu trecutul nazist al bunicului.

Descoperirea pas cu pas a acestui trecut l-a șocat însă pe Hartmut și i-a afectat imaginea despre sine.

Procesele Auschwitz

22 octombrie 1964. La Frankfurt pe Main are loc al doilea proces Auschwitz. Martor este Kurt May, în vârstă de 54 de ani, auditor economic și fost maior SS. În timpul războiului (1940-42), el a fost șef al departamentului W IV în biroul central de administrație economică al SS. Departamentul său supraveghea firme ale SS pentru care munceau forțat prizonieri din lagărele de concentrare.

Hartmut a ascultat de mai multe ori înregistrările audio de la proces. Propoziție cu propoziție, vocea cunoscută a tatălui său.

"Știam că Hitler nu era nimic bun"

Când Kurt May depunea mărturie la Frankfurt, Hartmut avea 16 ani. Atunci locuia împreună cu mama lui la Hamburg. Tatăl său îl vizitase în urmă cu câțiva ani, dar vizitele erau rare. În sudul Germaniei, Kurt May era căsătorit cu altă femeie, cu care avea două fiice. Pentru amanta sa și fiul lor nu a vrut să-și părăsească familia.

Hartmut își amintește de câteva întâlniri cu tatăl lui. Una dintre ele s-a încheiat cu o călătorie cu mașina. Kurt s-a lăudat în fața băiatului că se afla alături de Hitler după invadarea Austriei, împreună cu alți ofițeri cu care au sărbătorit momentul. "Nu puteam atunci să înțeleg prea bine, dar știam că Hitler nu era nimic bun." Hartmut avea atunci 13 ani.

Dezamăgirea față de tatăl său a continuat să crească. I-a scris o scrisoare în care îi cerea explicații. Fiul vroia să știe exact cu ce se ocupase tatăl său în timpul celui de-al Treilea Reich și l-a amenințat că, dacă nu îi dă detaliile cerute, va rupe legătura cu el. May nu a dat nicio explicație, iar Hartmut nu și-a mai văzut tatăl niciodată. Nu s-a dus nici la înmormântarea lui în 1978.

În căutarea dovezilor

Trecutul nazist al lui May a continuat însă mereu să-l preocupe pe Hartmut. Mama nu i-a povestit absolut nimic, abia după moartea ei, Hartmut s-a apucat să caute singur dovezi.

La vârsta de 65 de ani, el a participat la seminarul de discuții "Un făptaș în familie?" și la un atelier de investigații ținut la memorialul fostului lagăr de concentrare Neuengamme. Acolo a întâlnit oameni care aveau același obiectiv ca el.

Astfel de seminarii au loc rar în Germania. La Neuengamme, ele se organizează deja de 10 ani și au tot mai mare succes. De fiecare dată participă cam 20 de persoane. "Tot mai des este vorba de nepoții naziștilor", spune Oliver von Wrochem, șef al memorialului Neuengamme. Există un motiv în acest sens: generația următoare rupe bariera tăcerii pe care părinții lor nu au reușit să o depășească. Pentru familiile germane, aceasta este încă o temă tabu. "Ele știu relativ puțin despre rolul jucat de rude apropiate în regimul național-socialist", precizează von Wrochem.

Istorici și specialiști în arhive le explică participanților unde pot căuta informații și cum pot să interpreteze diverse însemne pe uniforme sau pe inscripții militare. Vorbesc despre bariere, despre sentimente de rușine, despre probleme și despre conflictele lor interioare. "Toate aceste discuții mi-au dat curaj. Nu mă mai simt singur", spune Hartmut Janßen. "Dar am nevoie tot mereu de pauze de la această ocupație, ca să mă protejez."

Împotriva familiei

Aproape toți cei prezenți la Neuengamme au de luptat cu incertitudini și cu conflicte de loialitate. "În multe familii sunt văzuți într-o lumină negativă, ca și cum ar vrea să păteze renumele familiei", explică terapeuta din Hamburg Karin Heddinga, co-organizatoare a seminariilor. "În căutarea lor, ei sunt adesea singuri. Se ajunge și la situația în care familiile rup contactul cu ei."

Iar ceea ce găsesc lasă, de asemenea, urme. Unii povestesc că sunt afectați ulterior de probleme de sănătate.

"Atunci când pornesc pe acest drum, nu știu ce vor descoperi", spune Heddinga. Cu timpul, ei remarcă pierderea sprijinului familiei. Încep să aibă îndoieli, inclusiv față de ei înșiși. "Pentru fiecare din acești oameni este o perioadă grea și fiecare o abordează în mod diferit. Dar toți au nevoie de o distanțare emoțională puternică."

Crimă fără pedeapsă

Acest puzzle pus la un loc cu multă migală de Hartmut Janßen încă nu arată întreaga imagine, dar presupunerile inițiale capătă tot mai mult aspectul unor certitudini: Kurt May a sprijinit activ mașinăria de ucis oameni național-socialistă. El a fost responsabil pentru exploatarea deținuților din lagăre, pentru "arianizarea" firmelor evreiești din Cehoslovacia, pentru crearea și conducerea firmelor din portofoliul SS și, în cele din urmă, pentru sprijinirea crimelor comise de regimul național-socialist, spune fiul său. May nu a fost însă niciodată pedepsit pentru complicitatea la aceste crime.

Pentru Hartmut Janßen și pentru ceilalți participanți la seminarii nu este vorba doar de crimă și pedeapsă, ci și de necesitatea de a învăța din lecțiile trecutului. Pentru ei, fenomene actuale precum populismul și antisemitismul reprezintă semnale de avertizare. "Este important să vorbim des despre trecut și să lansăm avertismente", subliniază Janßen.

Material din seria de reportaje "Schuld ohne Sühne" (Vină fără pedeapsă). Un proiect al redacției poloneze a DW, împreună cu Interia și Wirtualna Polska: dw.com/zbrodniabezkary.