Nici ei nu au oferit însă vreo soluție în ultimii doi ani în care una din cele mai mari termocentrale autohtone și-a dat sfârșitul.

În plină criză energetică, România nu are o Strategie care să combată efectele războiului din Ucraina și să elimine din ecuație gazul rusesc. Măsurile pentru dezvoltarea energiei verzi, eludate ani de zile, sunt puse acum pe tapet, într-o perioadă în care celelalte state europene își repornesc minele și încearcă prin mijloacele pe care le au la îndemână să facă față unei perioade despre care nu se știe cât de lungă ar putea fi. 

Termocentrala Mintia, aflată în insolvență din noiembrie 2019 și în conservare din 2021, a fost vândută singurului ofertant: Mass Global Energy Rom, companie înființată special pentru această achiziție, parte a unui grup din Irak, înregistrat în Insulele Cayman. Termocentrala a fost total oprită la începutul acestui an, după o serie de alte întreruperi generate de lipsa cărbunilor. 

Persistă o serie de întrebări și suspiciuni legate de această vânzare a Termocentralei Mintia cu 91 de milioane de euro, o sumă care reprezintă jumătate din banii investiți în ultima retehnologizare: de ce, după vânzare, contractul nu a fost făcut public; de ce, dacă statul voia să vândă Mintia, nu a făcut-o în timp ce această termocentrală se afla în funcțiune și mergea din plin, de ce a fost așteptat momentul cel mai nefavorabil pentru o astfel de tranzacție?

E adevărat, pe de altă parte, că termocentralele sunt foarte poluante și că viața lor este în jur de 50 de ani. La Termocentrala Mintia au existat trei etape de construcție: în 1971 s-au dat în folosință primele patru grupuri, în 1977 s-a mai adăugat unul iar în 1980 a fost terminat ultimul. Lupta cu poluarea a început înaintea impunerii standardelor europene, fiindcă fumul degajat afecta mediul din jur și ajungea până la Deva, oraș situat la 9 kilometri și pe care îl deservea de altfel, nu doar cu apă caldă și căldură iarna, ci și cu energie electrică. Înainte de 1989,  Mintia producea 15% din energia electrică necesară României. 

Decăderea a început nu doar din cauza îmbătrânirii tehnologice, ci și din pricina noii organizări din 2012, când a fost înființat Complexul Energetic Hunedoara (CEH), în care a fost înghesuită Termocentrala Mintia alături de termocentrala Paroșeni și patru mine (Livezeni, Lonea, Vulcan și Lupeni). Din 2016, producția de cărbune a acestor mine surori ale Termocentralei a scăzut constant și ca urmare a scăzut și producția de la Mintia. Ca urmare, aproape 20.000 de locuitori ai Devei au stat în frig și n-au avut apă caldă în ultimii doi ani.

Acest gigant nu a fost bine administrat niciodată iar statul, care este acționarul principal, a lăsat să se ducă totul de râpă fără să intervină, fără să monitorizeze în detaliu ce se întâmplă acolo. În mod tradițional, în astfel de cazuri nimeni nu răspunde pentru dezastru, întreaga vină este dată pe capacitățile de producție vechi și pe obligațiile de mediu neplătite la timp. Complexul Energetic Hunedoara a intrat în insolvență acum doi ani și jumătate, cu o datorie de 1,2 miliarde de euro. Raportul administratorului judiciar care a pus pe masă cauzele intrării în insolvență ajunge la concluzia că acest angrenaj nu avea cum să nu meargă în pierdere.

Probabil că fiecare din entitățile înghesuite în Complex ar fi avut mai multe șanse să se salveze pe cont propriu, dacă ar fi avut manageri buni pentru care interesul companiei ar fi fost deasupra propriului interes. 

Oricum, de-a lungul timpului nu a existat o analiză serioasă asupra eficienței Termocentralei Mintia. Cât ar fi costat retehnologizarea? Cine și în cât timp ar fi putut să o facă? Ar fi fost posibilă o finanțare europeană sau găsirea unui investitor occidental? 

Lunga agonie, dureroasă și costisitoare, pare să fie în favoarea cumpărătorului, fiindcă Termocentrala Mintia a fost vândută pe mai nimic, dacă ținem cont că are terenuri de peste 3 milioane de metri pătrați pe malul Mureșului.

Mass Group Holding promite investiții de un miliard de euro, modernizarea termocentralei care urmează să producă energie electrică pe gaz, nu pe cărbuni, ca până acum, și crearea a 600 de locuri de muncă până cel târziu în 2027. Nu e clar, însă, ce prevede contractul, care ar fi daunele pe care ar trebui să le achite cumpărătorul dacă nu se ține de cuvânt. Rezultă că, până în 2027, în Deva, oamenii vor continua să stea în frig și iernile care vin. 

Statul român a lăsat una dintre cele mai mari termocentrale din regiune să se degradeze până la limita cea mai de jos, a vândut această companie strategică în plină criză energetică, ținând toate condițiile din contract la secret, fiindcă așa s-a întâmplat cu toate marile privatizări făcute în dezavantajul țării.