Numărul îmbolnăvirilor de gonoree și sifilis a crescut din nou la nivel mondial în ultimii doi ani. „În țările occidentale, această creștere se datorează parțial faptului că testele sunt efectuate mai frecvent. Acest lucru duce, desigur, la un număr mai mare de cazuri identificate”, afirmă Norbert Brockmeyer, președintele Societății germane pentru Promovarea Sănătății Sexuale (STI).

Potrivit statisticii germane oferite de Institutul Robert Koch, agenția federală pentru controlul și prevenirea bolilor, infecțiile cu sifilis s-au dublat, între 2010 și 2022 - de la 4077 la 8309 de cazuri. Tendința este asemănătoare și în Canada și Statele Unite ale Americii. „În ultimii doi sau trei ani s-a înregistrat o creștere dramatică a infecțiilor cu sifilis în rândul femeilor din Statele Unite, în special în rândul femeilor însărcinate”, explică Brockmeyer. În stadiile incipiente ale unei infecții cu sifilis, femeia însărcinată poate transmite agenții patogeni copilului nenăscut, pot rezulta avorturi spontane sau copilul se poate naște orb sau surd - dacă nu cumva chiar mort.

Autoritatea americană de sănătate (Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor CDC) a raportat 178.000 de cazuri de sifilis în 2022, dintre care aproximativ 3760 erau la bebeluși. Aceasta înseamnă de zece ori mai multe decât în 2012.

Există cifre relevante privind ratele de infectare în majoritatea țărilor europene, lipsește însă aproape complet documentația cuprinzătoare pentru națiunile în curs de dezvoltare.

Reacție rapidă la primele simptome

Unele boli cu transmitere sexuală, cum ar fi sifilisul sau gonoreea, pot duce la infertilitate în cel mai rău caz. Prin urmare, este importantă identificarea primelor simptome, astfel încât să poată fi rapid pus un diagnostic și pornită terapia adecvată.

Noduli sau pete roșii apar de obicei într-o perioadă de cinci până la 21 de zile după ce agentul patogen a pătruns în organism. Sunt vizibili pe penis, anus, vagin și, după sexul oral, în gât. Uneori poate dura chiar și trei luni după infectare pentru ca infecția să erupă. Acest lucru face dificil un diagnostic rapid al sifilisului, numit de unii și cameleonul medicinei.

În cazul gonoreei, roșeața și umflăturile apar inițial la deschiderea uretrei. Persoanele infectate simt adesea dureri atunci când urinează. Există, de asemenea, scurgeri purulente.

Cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală la nivel mondial este însă infecția cu chlamydia. Boala adesea nu are simptome și, prin urmare, este de cele mai multe ori diagnosticată doar atunci când dorința de a avea copii rămâne neîmplinită: o infecție cu chlamydia poate duce la infertilitate. Potrivit estimărilor OMS, anual se înregistrează 127 de milioane de cazuri noi de infecție.

Din ce în ce mai multă rezistență la terapie

Nu numai sifilisul și gonoreea, ci și alte boli infecțioase cu transmitere sexuală sunt în creștere semnificativă. Printre acestea se numără hepatita B, boală adesea diagnosticată cu întârziere. La aproximativ 70% dintre toate persoanele infectate cu hepatită, boala progresează fără simptome sau cu indicii nespecifice - pierderea poftei de mâncare, greață sau vărsături. Abia mai târziu ochii și pielea pot deveni galbene, iar urina întunecată. În cele mai multe cazuri, hepatita B dispare de la sine. În cazuri rare, infecția devine cronică și poate duce apoi la ciroză hepatică sau cancer hepatic.

Diferiții agenți patogeni, în principal bacterii, responsabili de infecția cu o boală transmisibilă sexual sunt tratați cu antibiotice. Dar rezistența acestora la medicație crește. „Infecțiile cu agenți patogeni rezistenți joacă un rol enorm”, punctează Brockmeyer. „Pentru gonococi, cauza gonoreei, ratele de rezistență au continuat să crească, astfel că avem din ce în ce mai multe probleme cu terapia. Întrebarea este: ce medicamente eficiente mai avem la dispoziție? Când vine vorba de gonococi, există foarte puține, și asta la nivel mondial”.

Războaie, catastrofe naturale, educație sexuală tabu

Despre situația din Africa a infecțiilor transmise sexual sunt disponibile doar date estimative. „Putem presupune că numărul lor a crescut semnificativ, mai ales în țările africane puternic afectate de războaie, secetă și migrație. Cu atât mai mult cu cât în acele zone aproape că nu există îngrijire medicală adecvată”, explică Brockmeyer.

Sunt des întâlnite condițiile inadecvate locativ - mulți oameni care locuiesc împreună în spații înguste și în condiții de igienă precară. „În țări precum Uganda sau Kenya, unde au fost implementate multe măsuri de succes, s-au înregistrat ulterior eșecuri majore din cauza războaielor, dar și din cauza schimbărilor climatice”.

Nu numai în țările în curs de dezvoltare, ci și în Europa, mulți oameni nu sunt suficient de informați despre infecțiile cu transmitere sexuală. „Cel mai important este că diagnosticele pot fi făcute rapid. Cu cât mai devreme, cu atât mai repede poate fi urmat tratamentul", atrage Brockmeyer atenția. Sănătatea sexuală este o mare parte a sănătății generale, dar este încă o zonă tabu.

Convingerea că anumite boli sunt o problemă a unor țări îndepărtate este falsă, într-o lume globalizată. „Coronavirusul a demonstrat că infecțiile sunt astăzi în China și mâine în Africa de Sud sau chiar aici, la noi. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru alte țări, să îmbunătățim situația sănătății acolo și să ne asigurăm că există mai puține infecții", subliniază Brockmeyer. „Sunt măsuri preventive de care beneficiază toate țările”.

Obiectivul pe care Națiunile Unite vor să-l atingă este reducerea considerabilă a infecțiilor sexual transmisibile, până în 2030. În cazul HIV, planul a funcționat destul de bine. Cifrele sunt stabile.