Traian Băsescu, despre situaţia din Ucraina
13 martie 2014Preşedintele Traian Băsescu a făcut miercuri o nouă declaraţie pe tema Ucrainei. Cu mici nuanţe, preşedintele a rămas în limita celor convenite pe plan european. Următoarele sancţiuni vor fi aplicate dacă Rusia nu recunoaşte noile autorităţi de la Kiev: ”Elementul decisiv pentru trecerea la cea de-a doua etapă de sancţiuni, precum interdicţiile de călătorie, îngheţările de active şi anularea Summitului UE - Rusia, îl constituie modul în care Federaţia Rusă se va conforma apelului UE de a intra rapid în negocieri cu Guvernul Ucrainei.”
Nicio referire însă la retragerea din Crimeea. A fost poate expresia faptului că UE s-a resemnat cu faptul că Rusia a anexat provincia care i-a aparţinut până în 1954. Desigur, toată lumea continuă să sublinieze ”ilegalitatea” acestei acţiuni, dar nu o mai asociază direct cu sancţiunile convenite. A treia etapă de sancţiuni, care priveşte relaţii financiare, energie, comerţ, exporturile de armament, este evocată destul de vag şi nimeni (bineînţeles nici preşedintele Traian Băsescu) nu a putut spune în ce împrejurări va fi aplicată.
O nuanţă nouă este aceea referitoare la situaţia internă din Ucraina. Preocupat de faptul că Ucraina, răsfăţată de toate cancelariile lumii, ar putea deveni neglijentă faţă de obligaţiile sale faţă de România, preşedintele a spus: ”România aşteaptă de la noile autorităţi de la Kiev să depună toate eforturile pentru calmarea situaţiei şi să acţioneze pentru organizarea la standarde europene a viitoarelor alegeri. În acelaşi spirit, partea română aşteaptă crearea unui sistem de protecţie a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, care să reflecte normele europene şi tratatele internaţionale în materie. România se va alătura demersurilor euroatlantice în vederea restabilirii ordinii de drept”.
Este posibil ca rezultatele vizitei ministrului Titus Corlăţean la Kiev să nu fi părut pe de-a-ntregul convingătoare. Este de precizat că între preşedintele Traian Băsescu şi ministrul de Externe Titus Corlăţean a existat o permanentă coordonare şi nu s-a produs niciun decalaj de perspectivă. Preşedintele şi-a îngăduit, fireşte, să adauge o uşoară notă de gravitate.
A fost oarecum surprinzătoare o remarcă a preşedintelui Băsescu referitoare la Viktor Ianukovici: ”România consideră că, prin măsurile luate de fostul preşedinte Ianukovici, autorizarea deschiderii focului cu muniţie de război împotriva populaţiei, precum şi părăsirea teritoriului naţional într-un moment dificil pentru ţară, îl pun pe preşedinte în situaţia de a-şi fi pierdut legitimitatea, astfel încât acesta trebuie să-şi prezinte demisia.”
Demisia preşedintelui ucrainean a fost un detaliu scăpat din vedere. Lumea a considerat că Ianukovici a fost pur şi simplu demis, ceea ce nu a fost riguros adevărat. Preşedintele Băsescu pare însă preocupat să facă o distincţie clară între legitimitate şi legalitate, o distincţie care a tins să fie neglijată de partea occidentală a conflictului.Vorbind despre ”restabilirea ordinii de drept”, preşedintele aminteşte că schimbarea puterii s-a făcut sub presiunea străzii şi că ar trebui să se treacă deplin de la democraţia directă la democraţia procedurilor. E surprinzător puţin, dar nu pentru că nu ar fi adevărat, ci pentru că despre ilegalitatea demiterii lui Ianukovici au vorbit până acum numai ruşii.
Dar Traian Băsescu nu poate fi suspectat de simpatie faţă de Rusia. De pe platforma sa de susţinător vechi al extinderii NATO îşi îngăduie ca, prin aluziile la dezordinea legală din Ucraina, să-i avertizeze discret pe toţi partenerii occidentali că îşi asumă riscuri.
Totuşi nu a fost clar până la capăt ce a vrut să spună cu demisia lui Ianukovici. Mergând pe firul acestui raţionament, dacă Ianukovici nu îşi prezintă demisia, el rămâne pe mai departe preşedintele legal al Ucrainei, aşa cum el însuşi pretinde. Situaţia pare fără ieşire, căci dacă el este preşedinte legal, ceilalţi demnitari de la Kiev, deşi legitimi, nu se găsesc în deplină legalitate.
Pe de altă parte, preşedintele Traian Băsescu s-a raliat poziţiei comune a ţărilor UE de a cere Rusiei să recunoască autorităţile de la Kiev şi să se aşeze la aceeaşi masă. Cancelarul Germaniei Angela Merkel a insistat în mod deosebit în a convinge Moscova să discute cu Kievul, probabil în speranţa că părţile vor găsi cumva o acomodare cu noua situaţie, de natură să îndepărteze perspectiva unui nou război rece.