Punctul cel mai înalt se află în Pasul Urdele, la 2145 de metri. Drumul traversează Munţii Parâng de la nord la sud şi se opreşte în judeţul Gorj, în dreptul localităţii Ciocadia, străbătând astfel patru judeţe - Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba.

Cea mai interesantă şi frumoasă porţiune a Transalpinei este secţiunea ce începe din dreptul popasului Obârşia Lotrului şi continuă până în dreptul localităţii Novaci. Această secţiune oferă privelişti absolut uimitoare trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru, Păpușa, Urdele, Iezer și Muntinu. Vederea dintre vârful Păpuşa în dreptul staţiunii Rânca este una dintre cele mai ofertante.

La fel de interesante precum peisajele care se desfăşoară pe parcursul Transalpinei sunt momentele legate de construcţia sa. Drumul care leagă Transilvania de Muntenia si-a luat numele de la latinescul "Transalpina" (țara de dincolo de munți), cum era numită în vechile texte și hărți latinești Țara Românească. Începuturile sale sunt destul de neclare, existând menţiuni că primul drum aflat pe locul actului Drum Naţional 67C –Transalpina ar data din perioada romanilor şi ar fi fost folosit de legiunile romane în războaiele cu dacii.

Propunerea de construire a unui drum transcarpatic apare în secolul al XVIII-lea, când austriecii observă importanţa strategică a drumului. Până atunci, actualul drum Transalpina era doar un traseu, o potecă de munte folosită de către păstorii din Mărginimea Sibiului pentru a traversa munții cu turmele de oi în Țara Românească.

Din unele surse se ştie că germanii, în timpul Primului Război Mondial, au pietruit drumul din raţiuni evident strategice. Cu certitudine însă contribuţia majoră pentru construirea a ceea ce astăzi cunoaştem drept Transalpina sau Drumul Regelui îi aparţine lui Carol al II-lea. Regele Carol al II-lea, dupa ce l-a reconstruit în anul 1935, l-a inaugurat parcurgându-l el însuși împreună cu familia regală. Lucrările au durat între 1934-1939 iar la inagurare au participat viitorul rege Mihai I, precum și primul-ministru Gheorghe Tătărescu. Raţiunile eforturilor lui Carol al II-lea sunt şi ele de ordin strategic. Regele a dorit să aibă la dispoziție un drum strategic pentru artileria montană, trasă de cai, care să poată fi parcurs de trupele care se mișcau între Valahia și Transilvania.

Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial , dar după revoluţia din 1989 a căzut în paragină. Au fost şi cazuri când piatră şi granit din zidurile de sprijin de pe Transalpina au fost furate pentru construcţia unor clădiri chiar în localitatea Rânca.

Drumul a intrat într-un proces de modernizare în 2008 care a durat până în 2016. Circulaţia este permisă între orele 7-20.