Situația de pe frontul ucrainean pare să-i dea dreptate secretarului general al NATO. În Lugansk rușii înaintează cu viteza melcului, dar dețin controlul a 90% din teritoriu. Armata rusă înaintează cu câțiva km pe zi, de parcă bombardamentele de artilerie lovesc în gol. În regiunea Herson forțele ucrainene au înaintat cam 8 km într-o zi. Frontul lung de 1.000 de km pare să fi ajuns la un echilibru, ce câștigă unul dintre combatanți într-o zonă pierde în alta.

Rușii și-au diminuat drastic cantitatea de proiectile, serviciile britanice susțin că au consumat deja 60% din cantitatea de obuze de precizie. Dacă va continua bombardamentele în același ritm, e foarte posibil ca în două luni muniția să se fi epuizat. Lipsită de resurse, armata rusă scoate de la naftalină tancuri vechi de 60 de ani pe care le aruncă în luptă, în lipsă de altceva mai bun.

Unii soldați s-au săturat de război și refuză să îndeplinească ordinele comandanților. Mobilizarea nu va aduce combatanți proaspeți și instruiți pe front mai devreme de septembrie.

Ucrainenii pierd cam 100 de militari pe zi în medie, deci cam 3.000 pe lună. Până în august vor mai pierde 6-7.000 de oameni, pierderi mari pentru o armată aflată în disperată nevoie de armament greu cu care să poată susține lupta de câmpie.

Cele patru sisteme HIMARS ce vor fi primite de la americani nu vor răsturna situația decât local, nu vor putea  aduce superioritate pe zone mari de font. Și vor fi disponibile în cel mai bun caz la începutul lunii august, adică abia atunci când ofensiva rusă se va fi epuizat.

Acesta este tabloul de război la 100 de zile de la invazie. Armata rusă este un elefant orb și cu picioare de lut, armata ucraineană pare un berbec cu coarnele tăiate. S-a ajuns după trei luni de război la situația de dinainte din Donbas, doar că frontul a crescut la dimensiunile Novorusiei.

Se va ajunge la o linie a frontului atât de lungă încât două armate, una epuizată fizic și moral iar alta prost înarmată, se vor urmări și se vor măcina în lupte mărunte, se vor uza într-atât că nu vor putea lansa, nici una, nici alta, vreo ofensivă majoră.

Rusia pentru că armata sa va fi ostenită și va consuma muniția de artilerie, Ucraina pentru că nu va primi destul armament din Occident ca să fie capabilă să susțină o ofensivă majoră.

Și uite așa se poate ajunge la situația în care  cei doi oponeți vor fi siliți, după rețeta Macron-Draghi, la negocieri. Uite așa se poate ajunge la un deznodământ similar cu cel al războiului dintre Rusia și Finlanda, din 1939 și la o pace asemănătoare, pe principiul atât de drag europenilor, pace pentru teritorii.

Puteţi citi articolul integral AICI.