Comandantul acestor unităţi, britanicul David Richards a precizat că până în octombrie sau noiembrie se va şti dacă lucrurile evoluează în direcţia dorită. Cert e că doar militarii internaţionali, inclusiv cei afgani, nu vor reuşi să stabilizeze situaţia din ţară, dat fiind că există încă enorme deficite în plan politic şi economic.

Situaţia din Afganistan, mai cu seamă din regiunea de sud a ţării s-a agravat considerabil în ultimile luni. De la începutul anului în curs şi-au pierdut viaţa în timpul unor atacuri sau schimburi de focuri cu combatanţii talibani peste 1.600 de persoane. Populaţia şi-a pierdut încredea în capacitatea guvernului de a restabili ordinea în Afganistan. Afganii sunt nemulţumiţi nu doar de lipsa securităţii în ţară ci şi şomajul ridicat, de sărăcia care ia proporţii şi de lipsa de perspective mai ales pentru cele 4 milioane de refugiaţi care s-au întors acasă.

Executivul de la Kabul speră ca trupele ISAF, de luni sub comandament NATO să alunge miliţiile taliban din sud pentru ca populaţia din zonă să nu mai trăiască sub o permanentă ameninţare. Dar această misiune s-ar putea dovedi mai grea decât se bănuieşte acum. Pe de o parte pentru că trupele NATO întâmpină probleme, înainte de toate de logistică. Pe de alta pentru că militarii trebuie să se adapteze la noua tactică a talibanilor. După ce în cursul ultimilor săpătmâni soldaţii aflaţi până acum sub comandament american, au reuşit să ucidă şi să alunge mai mulţi combatanţi talibani în cadrul operaţiunii „Mountain Thrust”, rebelii au adoptat o nouă strategie. Evită confruntările directe cu forţele de securitate şi recurg tot mai mult la atentate sinucigaşe, după model irakian. Iată de ce ISAF ar trebui să coopereze mai mult cu poliţia afgană, care însă nu este bine pregătită pentru a face faţă ameninţării teroriste. Preşedintele Karzai nu a reuşit să onoreze promisiunile electorale, de a ridica într-un timp scurt venitul mediu pe cap de locuitor. Guvernul nu dispune de un concept clar de redresare a economiei şi de stabilizare a ţării.

În loc să promoveze forţele democratice, Hamid Karzai cooperează tot mai intens cu cele ultraconservatoare, fundamentaliste.