Această epidemie, care afectează mai multe ţări africane „a scăpat de sub control”, avertizează Liberation.

Ziarul parizian de stânga deplânge cele peste 700 de victime înregistrate în ultima explozie a maladiei descoperite în 1976 şi relevă că „Liberia şi Sierra Leone şi-au plasat regiuni întregi în carantină. Totuşi, demersurile de zăgăzuire a epidemiei sunt tardive şi ridicole într-o Africă tot mai deschisă. Un ministru britanic n-a exclus posibilitatea de se descoperi bolnavi şi în Regatul Unit, chiar dacă experţii sunt de acord că e puţin probabil ca epidemia să ajungă în ţările din nord. Totuşi, într-o lume globalizată, nimeni nu poate garanta că o epidemie nu va depăşi hotarele celor săraci din Africa...”

Îngrijorări similare împărtăşeşte şi ziarul L’Alsace. Cotidianul alsacian atrage atenţia asupra riscurilor la care se expun societăţile aeriene (care transportă călători bolnavi) şi revendică, din raţiuni umanitare, „o solidaritate medicală”.

Spaniolul El Mundo e de acord şi solicită la rândul său o mai „susţinută atenţie a lumii întâi”, în speţă "a ţărilor prospere", acordată pericolului reprezentat de Ebola. Iar cotidianul danez Politiken deplânge absenţa unui vaccin, deşi maladia a fost descoperită cu 40 de ani în urmă.

Nevaccinată împotriva unei politici financiare şi economice falimentare a rămas şi Argentina. Unii editorialişti contrazic totuşi ziarul conservator din Frankfurt care, prin trimitere la melodia de succes a Madonnei, anunţa vineri, pe prima sa pagină, că „nimeni nu te va plânge, Argentina”.

O serie de ziare de stânga o fac totuşi, vărsând lacrimi pentru statul condus de Cristina Kirchner, spre a putea lovi apoi cu şi mai mare sete în capitalismul simbolizat de fondurile de mare risc care insistă, în conformitate cu un verdict al justiţiei, să ceară administraţiei de la Buenos Aires să-şi achite datoriile.

Alţi editorialişti, ceva mai lucizi, atrag atenţia asupra perniciosului etatism practicat de regimul Krichner într-o Argentină care numai de populism, naţionalism, socialism şi colectivism n-ar avea nevoie. Die Presse, din Austria, regretă acest „populism virulent” afirmând, în consens cu varii editorialişti europeni, că "Argentina a ajuns în bancrută tocmai din cauza acestui populism".

Ziarul stabileşte legătura cauzală dintre un regim care, spre a se perpetua, are nevoie neapărat de inventarea unor inamici externi şi problemele financiare ale statului condus de acest regim, care a găsit util să-i obţină pe vrăjmaşii politic convenabili în persoana fondurilor speculative de mare risc.

În consens cu alt ziar vienez, dar de stânga, şi-anume Der Standard, cotidianul conservator relevă că „ţările care au nevoie de bani sunt obligate să joace după regulile jocului”. Die Presse conchide că fondurile hedge „ar putea fi cauza directă a morţii (financiare) a Argentinei, ţara nefiind însă, în fapt, victima acestor fonduri, ci a coruptei elite politice care a băgat în pământ, ca la carte, o ţară cândva model”.

Cine pe cine va băga în pământ în Orientul Apropiat? Sau vor putea trăi cu toţii în pace? În, sau mai precis sub pământ se ramifică tunelurile grupării islamiste Hamas. Ziarul britanic The Times relevă că Israelul „intenţionează să distrugă tunelurile subterane, fabricile de arme şi rampele de lansare a rachetelor de care dispune (organizaţia teroristă palestiniană) Hamas”.

Dar, după cum crede cotidianul londonez „această victorie militară nu va aduce mare lucru dacă va conduce la o situaţie de pat politic”. Pentru ca Gaza „să nu fie slabă şi dornică de răzbunare şi să nu se işte un val de solidaritate internaţională cu palestinienii”, ziarul îi recomandă Israelului „să-şi cultive prietenii”, propunând „perspective pe termen mai lung”, menite să alimenteze speranţa într-o „soluţie politică”.

Naivitatea punctelor de vedere, cerând tratative cu terorişti care nu vor de fapt decât să-şi lichideze duşmanii până la unul e lesne de probat. La Amsterdam, De Telegraaf abordează cu mai puţină credulitate şansele unei astfel de soluţii politice. Ziarul olandez pune totodată în prim plan mult evocata chestiune umanitară a conflictului din Gaza, conflict soldat cu numeroase victime civile. Ziarul scrie:

„Se pune întrebarea dacă Israelul poate pune capăt ploii de rachete ale Hamas lansate asupra unor obiective civile (ale statului evreu) adoptând măsuri non-militare. Răspunsul este nu. Nu poţi neutraliza prin negocieri nici rampe de lansare a rachetelor şi nici tuneluri teroriste”.

De Telegraaf notează în continuare: „faptul că Hamas abuzează de civilii (palestinieni din Gaza) folosiţi ca scuturi vii nu i se poate reproşa Israelului. În plus, un demers militar dur nu e, în sine, ilegal. Aşa cum nu poate fi o probă de acţiune ilegală comparaţia bilanţului inegal al victimelor celor două părţi. În fapt, guvernul Netanyahu se foloseşte în mod legitim de drepul la autoapărare în faţa unui inamic al cărui ţel este distrugerea statului evreu”.