1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW
MigraţieTunisia

Tunisia și UE: Joc de putere pentru limitarea migrației?

20 septembrie 2023

Cooperarea dintre Tunisia și UE pentru limitarea migrației se dovedește dificilă. Guvernul tunisian pare să fie conștient de puterea sa. Însă UE are și ea pârghii.

Lampedusa, Italia
Migranţi în portul din Lampedusa - 16.09.23Imagine: Cecilia Fabiano/AP Photo/picture alliance

Guvernul tunisian a reacționat dintr-o dată cu o remarcabilă rapiditate. La scurt timp după ce șefa guvernului italian, Giorgia Meloni, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au vizitat centrul de primire de pe insula italiană Lampedusa, administrația din Tunisia a expulzat sute de migranți din țările subsahariene din portul Sfax.

Cel puțin asta relatează organizația pentru drepturile omului "Forumul tunisian pentru drepturile economice și sociale" (FTDES) pentru agenția de presă AFP. Potrivit organizației, autoritățile au evacuat o piață din orașul portuar Sfax, unde se adunaseră aproximativ 500 de migranți. Aceștia au fost duși în zone rurale și în alte orașe, a precizat FTDES.

Sfax este considerat epicentrul rutelor de migrație dinspre Africa spre Europa. Numeroase ambarcațiuni pleacă de aici, cele mai multe dintre ele cu destinația Lampedusa. Distanța dintre Sfax și insulă este de numai 188 de kilometri în linie dreaptă. Tocmai datorită acestei distanțe scurte, mulți migranți ajung pe teritoriul UE prin Tunisia. Dintre cei care ajung pe Lampedusa, cei mai mulți vin din Tunisia.

Ursula von der Leyen (stânga) şi Giorgia Meloni pe insula LampedusaImagine: YARA NARDI/REUTERS

Acest lucru oferă guvernului tunisian o putere de negociere enormă în fața Europei, pe care și-a testat-o în repetate rânduri în ultimele săptămâni, demonstrându-și capacitatea de a-și exercita influența.

Un exemplu este vizita efectuată de Meloni și de Ursula von der Leyen în Lampedusa ca răspuns la numărul mare de refugiați și migranți care au ajuns pe insulă în săptămânile și zilele precedente. Evacuarea unora dintre ei a semnalat apoi europenilor că Tunisia poate influența cu siguranță numărul de migranți care rămân în țară pentru a-și continua călătoria de acolo spre Europa.

Situația actuală a fost precedată de o vizită la Tunis, în iulie, a unor oficiali europeni și ai UE de rang înalt. Ambele părți au convenit asupra unui viitor acord privind migrația. Din perspectiva europeană, cel mai important obiectiv al acordului este stoparea migrației ilegale către Europa, UE fiind de acord să furnizeze anual o sumă bună de 100 de milioane de euro pentru operațiunile de căutare și salvare și pentru repatrierea migranților.

Pachetul, care urmează să fie ratificat și care nu este lipsit de controverse din punct de vedere politic, include și numeroase acorduri de ajutor economic și de cooperare cu Tunisia. În forma actuală, această țară urmează să primească aproximativ 900 de milioane de euro de-a lungul anilor. La finalul discuțiilor din iulie cu Ursula von der Leyen și cu alți lideri europeni, președintele tunisian Kais Saied a declarat că este "hotărât" să pună în aplicare acordul "cât mai repede posibil".

Nemulțumiri de ambele părți

Cu toate acestea, până în prezent, acordul s-a dovedit în mare măsură ineficient. Marțea trecută situația a fost de-a dreptul dramatică, după ce mai bine de 5.000 de migranți au sosit în Lampedusa venind din Tunisia. Potrivit cifrelor Ministerului italian de Interne, de la începutul anului au fost deja înregistrate peste 123.800 de persoane care au ajuns în Italia cu ambarcațiuni. Anul trecut, 65.500 soseau între ianuarie și jumătatea lunii septembrie. Până la sfârșitul anului, cifra maximă înregistrată în 2016 (181.000 de persoane) ar putea fi chiar depășită.

Preşedintele Tunisiei Kais Saied este conştient de puterea pe care o are în negocierile cu UE pe tema migraţiei ilegaleImagine: Tunisian Presidency/APA Images/ZUMAPRESS.com/picture alliance

Gestul președintelui Saied de a transporta migranți din Sfax în alte părți ale țării ar trebui într-adevăr să fie interpretat ca un semn, spune Johannes Kadura, șeful biroului din Tunis al Fundației Friedrich-Ebert. "Cu siguranță nu este o coincidență faptul că administrația tunisiană ia acum măsuri mai dure ca niciodată împotriva migranților. În mod evident, Tunisia vrea să demonstreze că este capabilă să stopeze contrabandiștii și să împiedice migranții să plece pe mare”.

Totuși, nu ar fi exclus ca Tunisia să trimită şi un mesaj invers. Unii observatori consideră că guvernul de la Tunis este nemulțumit de modul în care a fost implementat până acum acordul cu UE privind migrația, relatează Kadura. Potrivit lor, guvernul ar fi lăsat chiar în mod intenționat oamenii să se îmbarce pentru a pune astfel presiune asupra Europei. În acest fel, responsabilii tunisieni par să sugereze două abordări: cooperare și confruntare. "În acest fel, ei semnalează că vor să păstreze deschise diferite opțiuni", analizează expertul.

Creșterea presiunii asupra migrației

Fapt este că așteptările tunisienilor sunt mari, spune Christian Hanelt, expert în Orientul Mijlociu și Africa de Nord la Fundația Bertelsmann: "Meloni și președintele tunisian Saied sunt legați de un destin politic asemănător. Președintele tunisian pare să plece de la premisa că Meloni, care le-a promis alegătorilor italieni o limitare semnificativă a migrației, îi poate obține un sprijin bugetar direct și fără condiții. "El speră că UE va moderniza și agențiile de securitate și paza de coastă a Tunisiei”.

În același timp, Saied speră că discuțiile cu Meloni și cu alți politicieni europeni îl vor ajuta să depășească izolarea diplomatică în care a intrat ca urmare a cursului său autoritar în politica internă, spune Hanelt. Expertul afirmă că Meloni, deși a venit în întâmpinarea așteptărilor lui Saied din punct de vedere diplomatic, nu l-a putut ajuta să obțină sprijin bugetar din partea UE. Aceasta pentru că ajutorul este condiționat de respectarea standardelor politice și ale drepturilor omului, precum și de angajamentul Tunisiei de a implementa reformele elaborate de Fondul Monetar Internațional. "Iar Saied se opune acestor lucruri", spune expertul din Germania.

Două persoane trag la mal una dintre bărcile utilizate de migranţi pentru a ajunge pe mica insulă Lampedusa din ItaliaImagine: ANSA/CIRO FUSCO/picture alliance

Cert este că presiunea migratorie către UE va continua să crească, mai ales pe fondul eforturilor actuale de limitare a acesteia, consideră Christian Hanelt. Mulți refugiați văd evenimentele recente, precum discuțiile dintre liderii europeni și președintele tunisian sau discuțiile despre noi acorduri de parteneriat în regiunea mediteraneană, ca pe niște avertismente că migrația ar putea deveni mai dificilă în viitor.

Situația economică precară, precum și precedentele declarații negative ale președintelui împotriva migranților din Africa au împins și ele tot mai multe persoane spre Lampedusa, spune Hanelt. "Este greu de spus dacă Saied folosește acest lucru în interesul său. Nu este exclus ca autoritățile de securitate tunisiene să închidă ochii. Însă trebuie subliniat că până acum nu există nicio dovadă în acest sens”.

Din ce în ce mai conștient de puterea sa

Acordul privind migrația cu Tunisia, care nu a fost încă finalizat, face obiectul unor critici pe scară largă la nivel european. Criticii nu cred că acordul va reduce în mod semnificativ migrația ilegală. Pe de altă parte, Tunisia însăși a fost nu o dată criticată pentru modul în care tratează migranții. La începutul lunii iulie, autoritățile tunisiene au abandonat aproximativ 800 de migranți într-o zonă deșertică de la frontiera tunisiană-libiană. Iar în primăvară, Saied a incitat în mod public împotriva migranților din Africa subsahariană.

Până în prezent, guvernul tunisian a reacționat mai degrabă cu răceală la critici, fiind perfect conștient de puterea sa. La jumătatea lunii septembrie, Tunisia a refuzat intrarea a cinci membri ai Parlamentului UE care doreau să își facă o imagine despre situația drepturilor omului în Tunisia. Presa arabă l-a citat pe președintele Saied, care a declarat că respinge amestecul extern în afacerile interne și că misiunile de supraveghere nu sunt de dorit în Tunisia. Iată un alt semn că președintele este conștient de marja sa de manevră față de UE.

"Europa nu-și poate delega responsabilitatea"

Germania: Refugiaţii repopulează satele părăsite

02:44

This browser does not support the video element.

Johannes Kadura, de la Fundația Ebert, consideră că acest aspect este problematic: "UE să nu pretindă că nu ar fi putut prevedea deloc acest rezultat și că acum este surprinsă", spune expertul. "Când închei astfel de acorduri trebuie să te asiguri că acei migranți care sunt împiedicați să treacă se întorc acasă și că acest lucru se desfășoară într-un mod uman. Europa nu-și poate delega responsabilitatea!"

Joc ascuns de putere

Tunisia știe și ea acest lucru. În concluzie, negocierile pentru limitarea migrației neregulamentare ar putea să se rezume la o confruntare între țara nord-africană Tunisia și UE. Prima dispune de mijloacele necesare pentru a crește presiunea migrației asupra Europei și este conștientă că responsabilii politici europeni se tem de o nouă întărire a forțelor populiste de dreapta și anti-migrație în Europa.

La rândul ei, UE poate oferi Tunisiei acces cel puțin parțial la resursele financiare de care țara aflată în dificultate economică are nevoie urgentă. Ori, dimpotrivă, le poate condiționa de respectarea anumitor cerințe. Însă este greu de crezut că Tunisia și UE pot fi cu adevărat interesate de blocaje reciproce.