La doar câteva zile după catastrofa seismică, se văd tot mai mulţi turişti întinşi pe plajă de-a lungul litoralului devastat. Concediu la soare, cu berea alături, în timp ce, la doar câţiva metri în spate, încă se adună grămezile de moloz? Astfel de fotografii publicate în ziarele de bulevard germane au declanşat un val de indignare în rândul cititorilor, care consideră o lipsă de pietate distracţia în concediu în faţa localnicilor care, acum două săptămâni, au pierdut tot ce aveau: rude, prieteni şi bunurile lor.

Oare exprimă aceste fotografii întregul adevăr sau doar fragmente care, puse cap la cap, alcătuiesc o imagine distorsionată a realităţii? Câţiva dintre turiştii care erau deja aici în timpul cataclismului, povestesc cum au participat energic la căutarea şi salvarea victimelor. Prin urmare, nu toţi cei care îşi petrec în prezent concediul în regiunile devastate sunt aşa-zişi ”amatori de senzaţii tari”.

Iar dacă, pe de altă parte, turiştii europeni şi-ar anula, în semn de doliu, şederea în staţiunile turistice, în ce măsură ar ajuta atitudinea lor de respect ţările afectate în procesul lor de reconstrucţie? După motto-ul: soare se găseşte peste tot, schimbarea destinaţiei la agenţiile de turism nu reprezintă o problemă, aşadar de ce n-am merge, mai bine, în Insulele Caraibe?

Atunci locuitorii regiunilor devastate ar suferi de două ori. Căci multe dintre aceste regiuni trăiesc de pe urma turismului, iar în lipsa acestei surse de câştig ele ar putea fi rapid catapultate înapoi în timp atingând stadiul ţărilor în curs de dezvoltare.

Astfel, turismul în ţările afectate de calamitate nu este reprobabil, dacă se desfăşoară în limitele bunului simţ, adică respectând condiţia de bază de a renunţa pe de-o parte la pretenţiile obişnuite în ceea ce priveşte prestarea de servicii şi gradul de confort în general, cât şi de a renunţa la reclamaţii, dacă exigenţele personale nu sunt satisfăcute.

Cu acestea, este imperios ca exact acum locuitorii regiunilor devastate să nu fie lăsaţi singuri, căci lucrul cel mai important, de care au nevoie în aceste momente, este, pe lângă donaţiile şi acţiunile de ajutorare, mai cu seamă, speranţa că viaţa merge mai departe.