În mai multe oraşe europene, deosebit de populare printre turiști, locuitorii protestează. La Veneția, unii dintre ei chiar au ocupat apartamente în ultimii ani, considerând că orașul este afectat de turism și că ei înșiși nu au unde să stea.

Aproximativ 49.000 de persoane locuiesc încă permanent în centrul istoric. Unele estimări arată că Veneția are peste 20 de milioane de vizitatori în fiecare an. Viața de zi cu zi a unora este decorul de vacanță al altora.

Europa este continentul cu cei mai mulți turiști internaționali, iar Veneția nu este singurul oraș din Europa care suferă din cauza maselor de vizitatori.

În prezent se înmulțesc protestele, de pildă la Barcelona, dar și în alte orașe spaniole. În Lisabona, Praga și Amsterdam, turismul de masă duce tot mai des la tensiuni între vizitatori și populația locală.

Motivele sunt aceleași peste peste tot: creșterea chiriilor, prețurile astronomice ale proprietăților și discuția despre cine și câte resurse are dreptul să consume.

Turismul ca sursă de venit

Turismul este indiscutabil prima sursă de venit pentru multe dintre aceste orașe și regiuni și responsabil pentru circa zece la sută din Produsul Intern Brut în UE. Estimări europene relevă că în acest sector de activitate lucrează aproximativ 12,3 milioane de persoane.

"Acestea sunt cifre abstracte", spune Sebastian Zenker de la Copenhagen Business School. Potrivit lui Zenker, localnicii nu profită deloc de veniturile din turism câtă vreme în paralel cresc chiriile, proprietățile rezidențiale devin inaccesibile pentru rezidenți iar restaurantele practică prețuri pe care și le permit doar turiștii. Trebuie asigurat un anumit echilibru pentru locuitori, afirmă expertul.

Deși mulți oameni câștigă bani din turism, "doar foarte puțini pot trăi bine de pe urma lui", afirmă Zenker într-un interviu acordat DW. O altă problemă este că salariile sunt adesea mult prea mici. În Italia nu există un salariu minim legal, în Portugalia acesta este de 4,85 euro, iar în Spania de 6,87 euro.

O problemă de distribuție

Se ridică așadar întrebarea: unde se duc banii cheltuiți de turiști în țările mediteraneene? Mulți bani sunt generați de industria aeriană, de marile lanțuri hoteliere, de companiile internaționale, ori de industria croazierelor, spune Paul Peeters, cercetător în domeniul turismului și transportului durabil la Universitatea Breda din Olanda. 

La calcularea fluxurilor de bani, factorul decisiv este cine și cum călătorește. Turiștii care efectuează croaziere dorm și mănâncă la bord. De asemenea, turiștii care rezervă zboruri, hoteluri și mese prin intermediul marilor furnizori cheltuiesc puțini bani la fața locului.

În același timp, ei contribuie la poluarea aerului și la consumul de apă, poveri care sunt suportate de locuitorii din regiunile de destinație. Acesta este unul dintre aspectele care exacerbează inegalitățile și alimentează tensiunile dintre localnici și turiști.

"Toată lumea este conștientă că vrea turiști. Întrebarea este cum și ce fel de turism trebuie practicat", spune Zenker, cercetător la Copenhaga.

Eliminarea marketingului, reguli, interdicții

Între timp au apărut și măsuri concrete. La Amsterdam de pildă nu mai este permisă construcția de noi hoteluri. În același timp orașul  încearcă să țină sub control turismul de petrecere și cel al drogurilor prin de-marketing, așadar blocând popularizarea lui. (De-marketingul se referă la strategiile publicitare care vizează reducerea cererii pentru un produs - în acest caz orașul Amsterdam - în rândul anumitor grupuri țintă).

La Lisabona și Palma de Mallorca, unde piața chiriilor a abandonat de mult nevoile și realitățile economice ale locuitorilor, măsurile includ stoparea acordării de noi licențe pentru închirierea prin intermediul platformelor online precum Airbnb și, în cazul orașului Palma, impunerea de limite de timp pentru închirierea turistică a proprietăților.

Barcelona ia măsuri chiar și mai drastice, orașul catalan anunțând că licențele pentru închirierea a aproximativ 10.000 de apartamente de vacanță pentru turiști vor expira până în 2028. Această măsură este menită să reducă presiunea de pe piața imobiliară, în condițiile în care chiriile în oraș au crescut cu peste 60% în ultimii zece ani.

În plus se înmulțesc restricțiile și taxele pentru navele de croazieră. La Veneția navele mari nu mai au voie să acosteze în centrul orașului încă din 2021, iar Amsterdam intenționează să întreprindă același lucru începând din 2026 în speranța de a reduce mulțimea de turiști și poluarea aerului.

Turiști buni și turiști răi?

Ca și Amsterdam, Mallorca încearcă să scape de reputația sa de centru al petrecerilor. Scopul administrației locale este de a limita în general numărul de turiști, atrăgându-i însă pe cei care cheltuiesc mai mulți bani. În jargonul industriei, această strategie se numește turism de înaltă calitate. Să fie însă ea o soluție?

Nu, spune Macià Blázquez-Salom, profesor de geografie și activist, rezident în Palma de Mallorca. Potrivit lui, concentrarea pe turismul de lux nu ar face decât să exacerbeze inegalitățile.

"Turismul de petrecere și de plajă este limitat la anumite regiuni, funcționând mai mult sau mai puțin ca o fabrică", a declarat Blázquez-Salom pentru DW. Prin urmare, impactul direct este limitat la un număr relativ mic de comunități.

Pe de altă parte, turiștii cu o situație economică mai bună au așteptări mai mari, consumă mai multă apă, tind să facă mai multe călătorii scurte și au capitalul necesar pentru a cumpăra proprietăți. "Acest lucru stimulează mecanismul de gentrificare și, odată cu el, specula imobiliară", spune Macià Blázquez-Salom. "În acest sens, acești turiști intervin direct în viața tuturor rezidenților".

Asigurarea durabilității turismului

O mare parte a industriei turismului încă gândește în termeni de cifre pure de creștere. În fiecare an, un număr record de vizitatori sunt întâmpinați cu bucurie. Cu toate acestea, pentru mulți locuitori din orașe precum Barcelona, Veneția sau Palma, creșterea în continuare nu este o opțiune. Așadar, ce se poate face?

Una dintre variante ar fi menținerea numărului de turiști la un nivel suportabil pentru orașe și comunități. Factorii ecologici și sociali trebuie să joace un rol central în acest sens, spune Paul Peeters.

Este însă limpede că această strategie presupune încheierea de acorduri cu companiile aeriene și cu operatorii de porturi sau aeroporturi, care sunt adesea orientaţi spre supracapacitate, adică spre o creștere suplimentară a numărului de clienți, spune cercetătorul.