La ora 12, ora locală, Guido Westerwelle este invitat să-şi ţină discursul în faţa Adunării Generale ONU de la New York, punctul culminant al săptămânii petrecute în metropola americană.

În limba sa maternă, ministrul german expune poziţia Berlinului faţă de Siria, Iran, conflictul din Orientul Mijlociu şi, în mod neaşteptat, referitor la protecţia datelor în Internet. Acest din urmă subiect ca reacţie la dezbaterile aprinse care au fost declanşate în Germania de dezvăluirile privind activităţile de spionaj americane, care au stârnit îngrijorare şi indignare în Europa.

Renan cu calităţi prusace

Westerwelle, originar din Bonn, se prezintă ca de fiecare dată stăpân pe sine, concentrat, la obiect. Nimic nu trădează situaţia dramatică în care se află liberalii germani, partid pe care l-a şi condus o bună bucată de vreme şi al cărui destin l-a marcat. Nimic nu trădează faptul că acesta e probabil ultimul său discurs în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite. Şi aici, la sediul ONU, ştiu mulţi că partidul său nu va mai face parte din viitorul guvern federal. Cu disciplina de fier care-l caracterizează, Westerwelle a absolvit cu bine, timp de cinci zile, un program dens şi solicitant la New York.

"E de la sine înţeles că îmi continui activitatea, conform planului, până la sfârşit", explică ministrul de Externe german, încă în funcţie. "Bineînţeles că nu mă bucur de rezultatul alegerilor din Germania şi de cel înregistrat de partidul meu. Dar aceasta nu-i o temă de discuţie aici la New York, aici totul decurge la un nivel profesional", adaugă Westerwelle.

Laude din partea americanilor

Guido Westerwelle n-a anulat niciuna dintre activităţile programate cu mult timp înainte, atrag atenţia diplomaţii care-l însoţesc, nu fără oarecare amărăciune în glas, ţinând cont de situaţia actuală. Fiona Hill, director al Centrului pentru SUA şi Europa de la Broorkings Institution din Washington îşi aminteşte de primele apariţii ale şefului diplomaţiei germane pe parchetul internaţional. La început, Westerwelle a fost un "nobody" în SUA, iar aşteptările erau mai de grabă negative. Dar "a făcut progrese şi prin forţe proprii şi-a câştigat prestigiul", explică Fiona Hill, amintind de un discurs rostit de ministrul german în plină criză euro, în plină criză financiară. "A fost o prezentare imrpesionantă a situaţiei făcută în limba engleză, care a captat auditoriul, aici la Washington, mai ales în ce priveşte viziunea sa asupra rolului Germaniei în Europa."

Succese şi eşecuri

În timp ce rolul diplomaţilor germani la întocmirea rezoluţiei adoptate recent la adresa Siriei a fost relativ mărunt, cel privind Iranul a fost fără îndoială central. Dacă se ajunge acum la Geneva la convorbiri serioase pe tema progamului nuclear iranian, aceasta se datorează şi discuţiilor purtate de Westerwelle cu noua conducere de la Teheran.

Dar eforturile sale nu au fost încununate doar de succes. În ultimul său discurs, Westerwelle a subliniat din nou necesitatea reformării Organizaţiei Naţiunilor Unite şi importanţa deţinerii de către Germania a unui loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU. Ministrul de Externe german a eşuat în această tentativă de a obţine pentru Republica Federală mult râvnitul statut, ca dealtfel şi predecesorii săi.

Ce şi-a propus după închierea mandatului de ministru de Externe?

La această întrebare Guido Westerwelle a refuzat să răspundă la New York. Greu de imaginat că politicianul în vârstă de 51 de ani nu se va ocupa de acum înainte decât de artă, fiind un pasionat colecţionar şi va ţine discursuri plătite. "Mi-aş dori ca Westerwelle să joace din nou un rol public", ne mărturiseşte Fiona Hill de la Brookings Institution.