Colaborarea dintre PSD şi UDMR a fost un fapt politic remarcabil. După alegerile din anul 2000, PSD a produs această surpriză, făcînd ungurilor o ofertă tentantă. Mai multe şcoli separate în limba maghiară, plăcuţe bilingve, dreptul de utilizare a limbii materne în Justiţie şi administraţie la care se adaugă alte avantaje mai puţin vizibile pentru demnitarii şi clienţii grupării maghiare. Ungurii se obligau, în schimb, să voteze orice aşeza PSD pe masă, ceea ce s-a şi întîmplat, chiar în situaţii contestabile cum au fost acelea legate de legea secretului de stat, reforma justiţiei, numirea unor magistraţi şi destule altelele. Bineînţeles, maghiarii renunţau la lobby-ul tradiţional din capitalele occidentale, susţinînd candidatura României pentru NATO şi UE.

La sfîrşitul ultimului bilanţ realizat în cursul zilei de marţi, Adrian Năstase a declarat că a fost o colaborare fructuoasă şi s-a arătat pe deplin satisfăcut. Doar maghiarii au mai rămas cu instisfacţii. PSD nu şi-a respectat integral promisiunile, dar, totuşi, a făcut mai mult decît făcuseră ţărăniştii şi liberalii între 1997 şi 2000. De fapt abia zgîrcenia cu care majoritatea politică ţărănisto-liberală a tratat revendicările ungurilor i-a convins pe aceştia să lase deoparte rezervele faţă de PSD şi să accepte în anul 2000 o colaborare cu acest partid.

Ne aflăm într-unul din paradoxurile politicii româneşti. Partidul cu alegătorii cei mai naţionalişti şi mai şovini a reuşit să ofere ungurilor mai multe drepturi decît partidele cu alegători liberali şi cu viziune europeană. PSD şi-a îngăduit să facă aceste reforme mizînd pe faptul că Opoziţia nu va ridica obiecţii şi că are în mod automat agrementul românilor cu viziune liberală, după cum a mizat pe faptul că va reuşi să schimbe optica unei părţi a propriului electorat, aceea parte care, de regulă, urmează vocea autorităţii. În schimb ceilalţi, ţărăniştii şi liberalii, deşi erau partenerii politici cei mai apropiaţi ai UDMR, nu îndrăzniseră să contrarieze sentimentele naţionaliştilor şi se temuseră de reacţia Opoziţiei. În consecinţă au preferat să nu mai intreprindă nimic.

Aşa se face că pînă la urmă UDMR a intrat în sfera de influenţă a PSD, provocînd mari resentimente în tabăra dreptei liberale. Conform celor mai recente declaraţii este posibilă reeditarea alianţei PSD-UDMR şi după alegeri.

Cu toate acestea alianţele rămîn flexibile. Preşedintele UDMR Marko Bella a declarat marţi că nu exclude o colaborare după alegeri cu Alianţa PNL-PD, dacă aceasta îşi revizuieşte puţin optica faţă de problematica maghiară. Se pare aşadar că ungurii îşi negociază încă de pe acum participarea la viitoarea majoritate parlamentară.

Deocamdată însă Uniunea rămîne strîns legată de Guvern şi nu poate refuza să răspundă solidar cu acesta pentru toate actele sale din ultimii patru ani.