Anul 2018 a fost pentru Bosnia-Herţegovina, Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia şi Kosovo opusul unei poveşti de succes. Pe de-o parte, ţările candidate la UE Albania şi Macedonia au obţinut în sfârşit ca Bruxelles-ul să demareze în iunie anul viitor negocieri de aderare cu ele.

Dar pe de altă parte nu se ştie care vor fi raporturile de forţe în UE după europarlamentarele din mai şi dacă va mai exista o majoritate în favoarea demarării negocierilor amintite.

De asemenea nu este sigur că Macedonia va reuşi să pună până atunci capăt controversei vechi de decenii cu Grecia, legate de denumirea ţării şi dacă varianta "Macedonia de Nord" va fi cu adevărat acceptată de cele două părţi.

În Parlamentul de la Atena o majoritate care să sprijine această formulă de compromis este chiar mai nesigură decât în legislativul macedonean. Şi fără rezolvarea acestei chestiuni, Macedonia va rămâne pe mai departe ceea ce este deja de 13 ani: un candidat oficial la UE, dar cu data concretă de începere a negocierilor de aderare îngheţată.

Ţările-problemă din Balcani

În ciuda unor injecţii financiare de sute de milioane şi a unei armate de diplomaţi şi experţi, Bosnia-Herţegovina oferă iarăşi imaginea unui stat eşuat.

Dat fiind că minoritatea croată catolică nu reprezintă decât 15 la sută din populaţie şi este nemulţumită de rezultatul alegerilor generale din octombrie, a început să pactizeze cu liderul sârbilor ortodocşi, Milorad Dodik.

Acesta vrea să desprindă - mai bine astăzi decât mâine - jumătatea sârbească de ţară, având aproximativ un milion de locuitori, din entitatea actuală, alipind-o vecinei "republici-mamă Serbia".

Drept urmare pare imposibilă formarea unui guvern, fiindcă pactul amintit nu poate funcţiona împotriva voinţei bosniacilor musulmani care alcătuiesc o majoritate sensibilă.

În Albania, supranumită "Columbia Europei", lupta împotriva producătorilor de droguri nu oferă rezultatul dorit. În plus, reformele politice cum ar fi restructurarea justiţiei avansează anevoie.

În Muntenegru nici negocierile de aderare la UE nu l-au putut împiedica pe Milo Djukanovic să candideze în luna mai pentru un nou mandat de preşedinte şi să rămână pe mai departe factorul decisiv în minusculul stat din sudul Adriaticii.

El domneşte acolo de 27 de ani aproape fără a întâmpina opoziţie. Între timp se simte atât de puternic încât la finele lunii noiembrie a dispus arestarea liderului opoziţiei, Nebojsa Medojevic, deşi acesta se bucura de imunitate fiind deputat în Parlamentul ţării.

Şi mai dificilă se prezintă situaţia în Kosovo. Guvernul şi opoziţia se blochează reciproc în legislativ, astfel încât impasul politic este total. Cea mai importantă misiune UE pentru statul de drept prezentă acolo, EULEX, a aruncat prosopul după 10 ani şi după scandaluri de corupţie în propriile rânduri.

Majoritatea albanofonă din Kosovo a dat lumină verde, împotriva voinţei UE, pentru formarea unei armate proprii şi a introdus taxe vamale restrictive de 100% pentru importurile de mărfuri din învecinata şi detestata Serbie.

Eforturile de mediere depuse de mulţi ani de UE între Serbia şi Kosovo sunt între timp sistate aproape complet.

În fine, în Serbia omul care hotăreşte totul este preşedintele Aleksandar Vucic. El controlează totul. Şi forul legislativ şi justiţia, şi poliţia şi mass media.

De ce este ineficientă politica pentru Balcani a UE

„Care este cauza eşuării UE în Balcanii de Vest?", se întreabă experta Gudrun Steinacker. Ea a fost ambasadoare a Germaniei la Skopje şi Podgorica şi este considerată o bună cunoscătoare a regiunii.

În opinia ei, vina o poartă aşa-zisa nouă strategie a Comisiei Europene pentru Balcanii de Vest, prezentată în februarie.

În acel document se regăseşte "o analiză corectă dar lipsesc reţete noi." În plus, "se recapitulează fără autocritică ce s-a întâmplat şi ce ar trebui să se întâmple."

Steinacker consideră că greşeala sistematică este însăşi politica pentru Balcani a Bruxelles-ului. "Lupul este pus paznic la oi", a scris experimentata diplomată. "Aceleaşi guverne compuse preponderent din aceiaşi politicieni, responsabile pentru situaţia dificilă a regiunii sunt acum chemate să îndrepte lucrurile", a subliniat ea.

Această părere este împărtăşită şi de experţi din regiune, cum ar fi economistul american Branko Milanovic, originar din Belgrad, sociologul sârb Jovo Bakic sau directorul biroului din Bosnia al organizaţiei neguvernamentale Transparency, Srdjan Blagovcanin.

Ei consideră de asemenea că sistemele politice din cele şase state balcanice sunt preudo-democraţii, în realitate cleptocraţii, în care aceleaşi partide îşi asigură mereu victoria prin manipulare masivă.

Numeroşi experţi din Occident dar şi din regiune sunt astăzi de acord că numai o mai mare implicare a societăţii civile, a mass media şi a ONG-urilor ar putea pune capăt acestei situaţii, fiindcă politicienii aproape omnipotenţi vor face totul pentru a-şi apăra monopolul de putere. Ei împiedică orice reformă reală cerută de UE, fiindcă ştiu că impunerea normelor europene înseamnă automat pierderea poziţiei proprii.

Thomas Brey a lucrat aproape patru decenii pentru Deutsche Presse Agentur (dpa) şi a condus în ultima vreme toate birourile din Balcani ale agenţiei.