Aşa-numitul "Green New Deal", deci obiectivul de a face până în anul 2050 cele 27 de state membre ale Uniunii Europene neutre din punct de vedere climatic este cel mai mare proiect al Comisiei Europene încă în funcţie, conduse de Ursula von der Leyen. În acest scop sunt necesare investiţii anuale de până la 1000 de miliarde de euro.

Este un proiect foarte ambiţios chiar şi pentru vremuri de prosperitate economică. Dar perioada actuală este departe de aşa ceva. Atacul Rusiei asupra Ucrainei le-a arătat europenilor că trebuie să cheltuie mai mult pentru securitatea lor. La aceasta se adaugă penuria de energie, inflaţia, lipsa personalului calificat şi o slabă conjunctură economică.

Cum să fie finanțate toate acestea, dacă vistieriile sunt goale și în unele țări datoria a ajuns la cote alarmante?

Pentru cei 20 de membri ai zonei euro cu monedă unitară situaţia este chiar mai complicată. Pentru aceste state există reguli clare. Datoriile nu au voie să depăşească 60 la sută din PIB-ul lor anual, iar deficitul la bugetul de stat nu are voie să fie mai mare de trei la sută.

Regulile de stabilitate au fost reformate dar sunt valabile în continuare

În timpul pandemiei de coronavirus, aceste plafoane au fost suspendate dar între timp sunt iarăşi valabile. Ţările care nu le respectă riscă sancţiuni.

Nici reformarea acestor reguli, în februarie 2024, nu a schimbat cu nimic situaţia. Singura noutate este că mecanismele permit acum mai multă flexibilitate. Fiecare ţară poate negocia cu UE când şi cum îşi readuce finanţele în ordine.

După luni de negocieri, reforma regulilor de stabilitate a fost un compromis tipic european, deși este în esență bună, a declarat ministrul elen al Economiei și Finanțelor, Kostis Hatsidakis. Cu toate acestea, el a lansat următorul avetisment: "Piețele financiare sunt cele care silesc ţările la raţiune financiară. Cine ignoră acest aspect acela va trebui să înveţe ca şi noi grecii în deceniul trecut", a avertizat el în mai, în cadrul Brussels Economic Forum.

Grecia a fost, începând din 2010, atât de supraîndatorată, încât nu a mai putut contracta împrumuturi pe pieţele financiare. Urmarea au fost pachetele de ajutorare însoţite de măsuri severe de austeritate şi o diminuare a suveranităţii.

Protecţia climei contra reguli privind datoria?

Dar nu toţi sunt de părere că prudenţa fiscală ar trebui să joace în acest moment un rol important.

Tea Jarc, membră a Uniunii Sindicale Europene, susţine că investiţiile pentru lupta împotriva schimbărilor climatice nu sunt cheltuieli iresponsabile pentru consum, ele având importanţă vitală. "Dacă nu suntem dispuşi să facem investiţiile necesare, stabilind în schimb obligații de economisire, atunci e evident că Green New Deal nu este o prioritate", a declarat ea la Bruxelles.

Dezbateri asemănătoare se poartă în fiecare stat membru al UE şi pe alte teme, de la cheltuieli militare necesare, reformarea sistemelor de sănătate şi de pensii, până la digitalizare şi economie. Ce-i de făcut?

Nu există o piaţă UE de capital unitară

O posibilitate de despovărare a finanţelor publice ar fi mai multe investiţii din partea economiei private. Dar şi aici europenii constată că au rămas în urmă.

Dacă e vorba de populaţie (450 de milioane) şi de performanţa economică (17 mii de miliarde de euro anual), UE este un gigant. Dar dacă e vorba de mobilizarea capitalului privat este un pitic.

"Este o adevărată ruşine că în Europa nu avem în continuare o piaţă de capital comună, deplin dezvoltată", a declarat eurodeputata poloneză Danuta Hübner, economistă de profesie. "Piaţa de capital din SUA este de două ori mai mare. A noastră este fragmentată şi lipsesc lichidităţile", a continuat ea. Motivul principal rezidă în faptul că fiecare ţară membră a UE îşi stabileşte propriile reguli, de la economisire la impozitare.

"În dezbaterea publică nu se găseşte niciun politician european care să fie împotriva unei pieţe europene unitare de capital", a afirmat din proprie experienţă comisarul european pentru Economie, Paolo Gentiloni. "Dar când se reunesc miniştrii naţionali de Finanţe, şi cei mai mici paşi în această direcţie devin o mare dificultate. Aceasta deoarece fiecare ţară vrea să-şi conserve propriile tradiţii şi reguli, propriile instrumente de control al pieţei de capital şi propriile instrumente de economisire", a explicat el.

Datorii comune?

O altă sursă de finanţare ar fi contractarea, de către statele UE, a unor datorii comune. Un prim astfel de experiment a avut loc în timpul pandemiei de coronavirus pentru finanţarea parţială a unui mare pachet de stimulare a conjuncturii economice.

Acum se cere tot mai tare continuarea îndatorării în comun a UE. Și comisarul pentru Economie cere asta. Numai terminologia a fost schimbată. Acum nu mai este vorba de eurobonds ci de "instrumente comune pentru obiective comune".

"Cu cinci ani în urmă nici nu s-ar fi putut discuta despre asta, fiind considerată la nivelul UE o idee trăsnită", a afirmat Gentiloni. "Acum este posibil şi este presant să folosim instrumente comune pentru obiective comune de investiţii", a subliniat el.

Dar aceste solicitări se lovesc de opoziţia vehementă a unor state UE, între care Germania, Olanda şi Finlanda.

Taxă pe avere colectată direct de UE

Julia Cagé, profesoară de economie la renumita universitate Science Po din Paris sfătuieşte ca în căutarea surselor de finanţare să nu fie uitaţi cei care au bani mai mult decât le trebuie, adică bogaţii şi superbogaţii din  Europa.

Ea propune un impozit pe marile averi, colectat direct de UE. Astfel celor înstăriţi le va fi greu să se sustragă de la plata acestui impozit. "Trebuie să facem asta la nivelul UE, fiindcă nu vor fi mulţi cei care vor dori să plece din UE din acest motiv", a asigurat pentru DW Cagé.

"Clar, mulţi avuţi vor prefera să nu plătească acest impozit. Dar dacă aceasta ar însemna pierderea cetăţeniei UE, lucrurile ar arăta cu siguranţă altfel, estimează economista. Este deci nevoie de sancţiuni, mecanisme de control şi o administraţie financiară funcţională. "Ar trebui să ne ocupăm serios de asta", recomandă ea.

Impozit progresiv pe CO2

Cei înstăriţi ar trebui să preia mai mult decât până acum din costurile luptei contra schimbărilor climatice. "Mai multe studii, între care şi cele realizate de World Inequality Lab, arată că oamenii cu avere poluează mult mai mult mediul înconjurător decât săracii" a subliniat Cagé. Au maşini şi locuinţe mai multe şi mai mari, eventual iahturi şi avioane, şi asta înseamnă emanaţii de CO2 substanţial mai mari.

Printr-un impozit de mediu, care creşte progresiv în funcţie de cantitatea de CO2 degajată în atmosferă, cei înstăriţi ar putea să contribuie mai just la finanţarea schimbării energetice, consideră Cagé. Acesta ar fi şi un semnal adresat celor mai puţin privilegiaţi, că lupta împotriva schimbărilor climatice nu este un proiect al elitelor urbane, cum este adesea perceput. Urmarea este performanţa electorală tot mai bună a populiştilor, adesea de dreapta.