Cele patru state din așa-numitul grup Vișegrad - Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria - sunt în prezent cei mai vehemenți critici ai politicii față de refugiați aplicate consecvent în UE de cancelara germană Angela Merkel. Cele patru țări resping repartizarea refugiaților în interiorul Uniunii conform unor cote fixe și amenință acum cu izolarea totală, prin ridicarea de garduri de sârmă ghimpată la granițele lor. Aceste țări ar putea primi ajutor de la Bulgaria și Macedonia, care s-au declarat deja dispuse să ridice bariere din sârmă ghimpată la frontierele lor cu Grecia, dacă Atena nu va reuși să aducă sub control situația refugiaților pe care îi lasă să tranziteze teritoriul elen.

Aceste măsuri riscă însă să provoace un întreg efect de domino: nu doar Grecia ar fi exclusă astfel de facto din zona Schengen, ci întregul acord de liberă circulație în interiorul comunității ar deveni maculatură. Din punct de vedere tehnic, această evoluție nu ar fi o catastrofă pentru cele mai noi membre ale UE, care nu sunt membre Schengen: România, Bulgaria și Croația. România și Bulgaria îndeplinesc încă din 2011 condițiile tehnice pentru a deveni membre ale acestui spațiu fără controale la frontierele interne. Ele nu au fost acceptate să se alăture grupului din cauza problemelor din sistemul judiciar și combaterii defectuoase a corupției.

Pregătiți de închiderea granițelor

Croația a solicitat oficial vara trecută admiterea în spațiul Schengen. La Bruxelles se spune că primirea Croației în grup se va petrece cel mai devreme în 2017. Tema nu este prea dezbătută în Croația. Un interes mult mai mare suscită politica sârmei ghimpate invocată de țările vecine. “Dacă Slovenia și Austria își vor închide granițele, vom face și noi la fel“, a declarat încă din ianuarie Tomislav Karamarko, șeful formațiunii conservatoare HDZ, aflată la guvernare. Karamarko a explicat că țara sa va folosi aceleași metode și mijloace utilizate de vecinii ei. El a subliniat însă că Zagrebul va discuta despre această situație "cu partenerii noștri din UE". Croația nu are voie să devină "apendicele Europei".

Discuția despre Schengen este mult mai activă în Bulgaria și România. Cetățenii acestor două țări se simt membrii de mâna a doua a comunității, din cauza interminabilei așteptări de a deveni parte a zonei Schengen. Dar tocmai acest statut a făcut ca România să fie puțin afectată deocamdată de criza refugiaților, opinează Silviu Mihai într-un studiu recent al Fundației Friedrich Ebert. Țara nu este pe placul azilanților, pentru că un drept de ședere pe teritoriul românesc nu permite de regulă azilanților accesul în spațiul Schengen.

La fel stau lucrurile în cazul Bulgariei, dar aceasta este, spre deosebire de România, o țară de tranzit pe așa-numita rută balcanică. Bulgaria a ridicat în 2014 un gard protector la granița cu Turcia, acum ar urma să mai construiască unul la frontiera cu Grecia, urmând să primească sprijin financiar și de personal în acest sens.

Schengen, pe bucățele

Prin pozițiile adoptate în criza refugiaților, România și Bulgaria speră într-o rapidă “reglare de conturi“ cu Bruxellesul. Ambele țări sunt monitorizate atent încă de la aderarea lor în 2007 în domeniile justiției și combaterii corupției. Cu puțin înaintea summitului UE de joi, 18.02, șeful Comisiei Europene Jean-Claude Juncker i-a promis premierului român Dacian Cioloș că mecanismul de monitorizare va fi anulat în mandatul actual al Comisiei, adică până în 2019 cel târziu. Bulgaria și România speră desigur că aceasta se va întâmpla mai curând și folosesc această chestiune în negocierile de pe marginea actualei crize a refugiaților.

Și în dosarul Schengen se speculează cu privire la admiterea parțială a celor două țări: mai întâi vor fi anulate controalele la aeroporturi și porturi navale, în al doilea pas ar urma anularea controalelor la granițele terestre. Comportamentul celor două țări în chestiunea refugiaților ar putea influența această decizie de admitere în Schengen. Bulgaria caută astfel sprijinul statelor Vișegrad, acceptând politica lor privitoare la refugiați. România respinge construirea de garduri de sârmă ghimpată, dar nici nu vrea să accepte necondiționat cotele obligatorii propuse de cancelara germană.

Împotriva unei "politici a noilor garduri"

Cancelara Merkel se vede nevoită să caute cu zăhărelul, mai degrabă decât cu nuiaua o soluție comună la summitul de joi. La Bruxelles s-au făcut deja auzite mai multe voci care au atras atenția că multe țări membre din est ar fi printre cele mai mari beneficiare nete ale fondurilor europene. Tocmai aceste țări se opun însă acum primirii de refugiați. Să ameninți aceste state cu sancțiuni este varianta greșită, crede deputatul social-democrat Dietmar Nietan, în dialog cu DW.

“Dacă ne dorim o soluționare solidară a problemei refugiaților, atunci nu o putem realiza cu amenințări“, spune Nietan, membru al comisiei de afaceri europene și externe din Bundestag. Înaintea summitului UE de joi, el a pledat pentru găsirea unei soluții comune: "Să ridicăm noi garduri, cum se face deja în anumite țări europene, nu este calea corectă“, arată Nietan. Acum este nevoie de o Uniune Europeană mai unită și mai puternică, fără egoisme.