O mai bună cooperare a serviciilor secrete din Europa, contracararea propagandei islamiste online, interdicţia de călătorie a tinerilor radicalizaţi în centrele de antrenamente ale Statului Islamic, controale mai eficiente la graniţele UE şi o mai atentă observare a potenţialului de risc din spaţiul comunitar. Vi se pare cunoscută lista? Acestea sunt planurile care, acum, după cele mai recente atentate de la Paris, au reintrat în dezbaterea miniştrilor de interne comunitari.

Lista nu este în nici un caz nouă. Exact aceleaşi măsuri au mai fost discutate de aceiaşi miniştrii după atentatele din Paris, din luna ianuarie şi după dejucarea atacurilor din Belgia. Mai mult chiar: planurile de combatere a pericolului terorist fuseseră prezentate şi analizate şi înainte de momentul "Charlie Hebdo", în anii 2013 şi 2014. Mai există şi teorii privind înfiinţarea unui serviciu secret european ca şi o mai bună supraveghere a comunicaţiilor şi a regimului călătoriilor.

Asistăm acum la reînvierea vechilor planuri. Prea puţine din frumoasele decizii au fost puse în aplicare, pentru a putea contracara noi atentate sângeroase. Premierul francez Manuel Valls promite acum suplimentarea numărului de angajaţi în poliţie şi structurile de securitate precum şi iniţierea unor programe de preîntâmpinare a radicalizării tinerilor francezi şi, după cum vă imaginaţi probabil, promisiunile sunt identice cu cele făcute în ianuarie, după primele atentate de la Paris. Ce s-a întâmplat până acum? Evident prea puţin.

Cum să te protejezi în faţa propriilor cetăţeni?

Nou este acum faptul că se vorbeşte despre război, războiul împotriva liderilor terorişti din "Statul Islamic", dus undeva în Siria sau Irak. Dar va reuşi acest evident necesar război să pună capăt terorii în Europa sau, din contră, va amplifica atentatele? Teroriştii trăiesc alături de noi. Sunt oameni cu paşapoarte belgiene, franceze, europene.

Se apreciază că între 3000 şi 5000 de oameni din Europa luptă în Siria, alăturându-se teroriştilor din Statul Islamic. Dintre aceştia circa 10 procente revin în Europa, decişi să semene teroare. Numai autorităţile germane ţin sub observaţie circa 420 de potenţiali terorişti. Aceştia nu pot fi însă supravegheaţi non-stop, după cum o dovedesc şi tragicele exemple din Belgia.

Cel puţin unul din atentatorii din Bruxelles-Molenbeek se afla pe lista europeană a persoanelor căutate de autorităţi (Sistemul de informaţii Schengen). Şi totuşi a putut călători nestingherit. Din întâmplare a fost recunoscut, în urma unui control de rutină. Nu s-a întâmplat nimic. Un altul, bănuit a fi planificat întreaga tragedie, se deplasa din Belgia în Siria şi înapoi, râzând chiar - în internet - de incompetenţa autorităţilor de la frontieră.

Libertatea de mişcare este abuzată

Miniştrii de interne din statele comunitare trebuie să acţioneze urgent. Controalele la graniţele UE sunt complet ineficiente, atât la graniţele externe ale comunităţii cât şi în interiorul spaţiului Schengen, acolo unde spre binele majorităţii europenilor de bună credinţă s-a renunţat la controale.

Dar această libertate este folosită abuziv. De acea trebuie reanalizate regulile Schengen. Este bine că Bruxelle-sul consideră Acordul Schengen ca fiind una din cele mai mari realizări comunitare, dar, în prcatică, este evident că statele UE sunt depăşite de situaţia actuală.

Dacă vrem să îi identificăm pe atentatorii care trăiesc în mijlocul nostru, avem nevoie de reguli mai dure. Şi cetăţenii UE, nu doar cei din afara graniţelor comunitare, trebuie să accepte controale sistematice. Teroriştii acţionează de mult fără nici un fel de îngrădire în Europa. Doar poliţia şi anchetatorii respectă graniţele. Nu se poate continua aşa.