Cum se poate reduce numărul refugiaților și migranților care încearcă să intre fără autorizație în Uniunea Europeană? O întrebare la care șefii de stat și de guverne din UE caută de mulți ani un răspuns. Ultima variantă avută în vedere: acordurile de migrație.

Joi, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, se deplasează alături de președintele cipriot Nikos Christodoulidis la Beirut, pentru a încheia un astfel de acord cu Libanul.

Christodoulidis avertizase anterior că țara sa "nu mai este în stare să primească și mai mulți refugiați sirieni." Doar anul acesta au intrat ilegal în Cipru în jur de 4000 de persoane - în primul trimestru din 2023 fuseseră doar 78. Taberele de refugiați ar fi suprapline, potrivit lui Christodoulidis, care a cerut autorităților cipriote să nu mai prelucreze deocamdată nicio cerere de azil din partea refugiaților sirieni.

De ce vrea UE să sprijine Libanul?

De la începutul războiului civil din Siria, Libanul a preluat peste 1,5 milioane de refugiați din țara vecină. De la Tripoli, în nordul Libanului, până la Larnaca, în Cipru, sunt aproximativ 200 de kilometri pe calea aerului. Refugiații sirieni încearcă tot mai des să parcurgă distanța cu bărci pe Marea Mediterană.

Libanul se află într-o criză economică de proporții iar UE se teme că războiul din Fâșia Gaza ar putea avea repercusiuni și în Liban, mai ales în cazul escaladării conflictului dintre Israel și milițiile radicale islamice Hezbollah din sudul Libanului. Caz în care și mai mulți oameni din Liban ar putea lua drumul Europei. 

Săptămâna trecută, premierul libanez Nadjib Mikati a cerut UE să ajute țara sa la "repatrierea refugiaților sirieni". El a cerut de asemenea "mai mult sprijin pentru forțele de securitate" și "proiecte de dezvoltare și investiții în domeniile energiilor regenerabile, apei și dezvoltării sustenabile".

Acorduri de migrație: bani în schimbul preluării de refugiați

UE pare dispusă să ajute Libanul - și cere în schimb ca Beirutul să facă mai mult pentru a opri drumul refugiaților spre blocul comunitar. Se discută despre sprijin politic și financiar până în 2027.

Uniunea Europeană a încheiat deja înțelegeri de acest tip cu țări din nordul Africii, de exemplu cu Mauritania și Tunisia: și plătește deja miliarde acestor state sărace. 

La mijlocul lui martie, a fost încheiat un acord și cu Egiptul. Potrivit acestuia, Cairo va primi în patru ani 7,4 miliarde de euro de la Bruxelles - sub formă de credite, dar și de investiții în tehnologii verzi și în digitalizarea țării. La schimb, Egiptul trebuie să combată mai ferm traficul de persoane și să-și protejeze mai bine granițele cu Sudan și Libia. 

Țările din sudul Europei cer mai multe astfel de acorduri privind refugiații

Acordul cu Libanul a fost mai ales opera președintelui cipriot Christodoulidis. "Vrem să ajutăm Libanul să se descurce mai bine cu refugiații, pentru ca aceștia să nu mai vină în Cipru", a declarat el săptămâna trecută într-un interviu în presa germană.

Christodoulidis primește susținere amplă de la alte state comunitare de la Marea Mediterană. Miniștrii de Interne din Spania, Grecia, Italia, Malta și Cipru au cerut împreună ca UE să extindă și să dezvolte înțelegerile cu țările de origine importante pentru a "stăvili imigrația ilegală".

Unele țări europene cer chiar ca anumite părți din Siria divizată de războiul civil să fie declarate "zone de origine sigure", pentru a-i retrimite acolo pe refugiații sirieni.  

"Europa devine șantajabilă prin acordurile privind migrația" 

Organizațiile pentru drepturile omului critică dur această strategie. Amnesty International a documentat în trecut cazuri numeroase în care refugiații reveniți în Siria au fost uciși, torturați sau arestați nejustificat. Nici măcar Libanul nu ar fi de fapt o țară sigură pentru refugiații sirieni, avertizează Fadel Abdul Ghany, șef al Rețelei Siriene pentru Drepturile Omului. Refugiații ar fi discriminați, exploatați și parțial considerați țapi ispășitori pentru criza economică din țară, a declarat Ghany pentru ziarul "The New Arab", care apare la Londra.

Europarlamentarul ecologist Erik Marquardt critică acordurile de migrație, pe care le consideră "politică nedemnă de sac cu bani", prin care Europa s-ar face șantajabilă de către "parteneri în care nu se poate avea încredere". "Când nu există control asupra modului în care dictatorii cheltuiesc banii, nu ar trebui dați bani în primul rând", a explicat el referitor la acordurile încheiate cu Tunisia și Egipt.

Libanul nu este o dictatură, dar se află nu doar într-o criză economică, ci și într-o criză politică profundă. Țara nu are un președinte din 2022, premierul îndeplinește doar un rol de tranziție. De facto, Hezbollah a preluat controlul asupra unor părți însemnate din țară. Nu este deloc clar dacă guvernul interimar poate garanta respectarea acordului cu UE.

Criticii mai arată că, de fapt, astfel de acorduri nu-i împiedică pe refugiați să vină spre Europa, ci doar îi obligă să aleagă rute și mai periculoase. 

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.