"Moştenitorul familiei Krupp", "diplomat fără mandat" şi "drept între popoare": Berthold Beitz a deţinut o lungă listă de titluri de onoare, oficiale sau neoficiale. Ca niciun alt manager german, a rezistat în toate perioadele - şi bune şi rele - din istoria recentă a Germaniei: de la teroarea nazistă, la renaşterea economică şi la globalizare. În ultimele luni de viaţă a continuat să joace un rol decisiv la reorientarea concernului ThyssenKrupp.

Pentru succesul repurtat în tentativa de reconstruire a concernului Krupp după al Doilea Război Mondial, Beitz, care în septembrie ar fi împlinit 100 de ani, este considerat printre cei mai importanţi manageri postbelici. Realizările lui Beitz au depăşit însă cu mult sfera economică. Fostul cancelar Helmut Schmidt l-a considerat un "diplomat fără mandat", care ar fi ajutat Germania decisiv la refacerea relaţiilor cu Polonia şi Rusia. Monumentul evreiesc Yad Vaschem l-a onorat cu distincţia de "drept între popoare", după ce, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şi-a riscat viaţa pentru a salva de la moarte sute de evrei în Polonia.

Instinct de salvator

Primul test la care a fost supus a venit când Beitz avea 28 de ani. Ca director comercial al companiei Karpaten-Öl AG, tânărul manager răspundea de câmpurile petroliere din Polonia ocupată. Acolo a fost confruntat cu cruzimea regimului nazist. Beitz a refuzat însă să asiste neputincios la crimele naziste şi a salvat sute de evrei de la deportarea în lagărele de concentrare, declarându-i forţă de muncă esenţială pentru producerea ţiţeiului atât de necesar în război. Pe câţiva copii evrei i-a ascuns chiar în casa sa. A avut noroc să nu fie prins şi trimis el însuşi într-un lagăr nazist.

"Ceea ce a trebuit să trăiesc în Polonia m-a marcat definitiv. Cruzimea naziştilor împotriva bărbaţilor, femeilor şi copiilor, frica din ochii celor prigoniţi s-au ancorat puternic în memoria mea", spunea Beitz ulterior. "Acum , la bătrâneţe, visez iar despre acea perioadă şi mă bântuie gândul că nu am salvat şi mai mulţi oameni." Beitz spune că a reacţionat atunci spontan, din instinct. "Dacă aş fi stat să mă gândesc prea mult la ce făceam, poate că nu mai realizam nimic."

Noi pieţe în vizor

Curajul şi creativitatea i-au marcat caracterul lui Beitz. Aceasta s-a văzut în 1953, când a acceptat oferta lui Alfried Krupp de a conduce revitalizarea după război a concernului Krupp, aflat la pământ. Era un domeniu nou pentru el şi a reuşit să repună pe picioare compania cu o imagine pătată grav de acţiunile din timpul războiului, când a produs arme pentru regimul nazist.

Beitz nu a ezitat să adopte soluţii neobişnuite pentru a readuce grupul Krupp pe calea succesului. În mijlocul Războiului Rece, el a cultivat contacte cu Polonia, URSS, Bulgaria şi Ungaria, reuşind să deschidă, pentru întreaga industrie germană, uşi spre pieţe până atunci închise.

Niciodată la pensie

Beitz a creat şi condiţiile înfiinţării Fundaţiei Krupp, până azi cel mai mare acţionar al ThyssenKrupp. După moartea lui Alfried Krupp, Beitz a devenit în 1967 numărul unu în concernul din Essen, pe care l-a condus timp de mai multe decenii. Stilul său: aplecat spre tradiţii, dar dispus "distrugerii creative", atunci când a considerat necesar.

Ca patriarh al grupului Krupp, Beitz a girat restructurarea întregii industrii metalurgice germane: preluarea companiei Hoesch de către Krupp şi alcătuirea prin fuziune a noului concern ThyssenKrupp.

Ultimii ani de viaţă i-au fost umbriţi de eşecurile de miliarde înregistrate de cel mai mare producător german de oţel în Brazilia şi SUA, ca şi de scandalurile de corupţie din cadrul grupului din Essen. Aceste situaţii l-au afectat puternic pe bătrânul manager. "Ani în şir am tot auzit că lucrurile se vor îmbunătăţi, dar totul s-a înrăutăţit", a declarat Beitz recent. Acesta i-a retras încrederea şefului consiliului de supraveghere de la ThyssenKrupp, Gerhard Cromme, după o colaborare de zeci de ani. Pentru Beitz, pensionarea nu a intrat niciodată în discuţie: "Voi munci atât timp cât voi putea şi cât voi avea capul limpede."

Beitz a fost considerat drept un mare susţinător al regiunii Ruhr. Doar pentru reconstruirea Muzeului Folkwang din Essen, fundaţia Krupp a donat 55 de milioane de euro. În total, fundaţia a sprijinit în ultimele decenii proiecte naţionale şi internaţionale în valoare de 625 de milioane de euro. Oraşul Essen l-a onorat încă din timpul vieţii, dând numele lui unui bulevard. Cancelara Angela Merkel a declarat că, "prin moartea lui Beitz, Germania pierde una din personalităţile economice cele mai apreciate şi mai de succes, care a marcat pozitiv imaginea şi istoria ţării".