E ora două a nopții de 26 septembrie 2022 când stațiile seismice din Danemarca, Suedia și Germania înregistrează un ușor cutremur. În același timp, angajații operatorului de conducte Nord Stream observă o scădere bruscă a presiunii în conducta de gaz, lungă de 1.200 de kilometri, care leagă Rusia și Germania. Pe măsură ce se luminează de zi, bule uriașe de gaz metan ce se ridică din mare, de la o adâncime de circa 80 de metri, devin vizibile de deasupra Mării Baltice, dintr-un avion aflat în apropierea insulei daneze Bornholm.

Au urmat alte vibrații. Curând avea să devină clar: tronsoane ale conductei Nord Stream fuseseră aruncate în aer. Un element central al infrastructurii energetice germane și europene fusese distrus.

Odată cu acest atac, războiul din Ucraina, care la vremea respectivă dura deja de șapte luni bune, a ajuns în sfârșit și în depozitele germane. Iar vulnerabilitatea conductelor de petrol și gaze, a liniilor electrice și de date de pe fundul mării devenea de acum evidentă pentru toată lumea.

Primele reacții acuză Moscova

Un an mai târziu, rămâne încă neclar cine s-a aflat în spatele acestui act de sabotaj fără precedent. În schimb, se deschide o largă plajă de presupuneri, speculații și suspiciuni.

Imediat după atac, mulți oameni au arătat cu degetul spre Moscova. La acea vreme, cel mai citit ziar al Germaniei, bulevardierul Bild, a citat oficiali militari norvegieni care, sub titlul „Crime prin conducte în Marea Baltică”, presupuneau că Moscova ar fi responsabilă pentru explozii. Iar consilierul prezidențial ucrainean Mihailo Podoliak scria pe Twitter (astăzi X): „Scurgerea de gaz la scară largă de la Nord Stream 1 nu este altceva decât un atac terorist planificat de Rusia și un act de agresiune împotriva UE”.

Declarațiile oficiale sunt tăioase: „Orice întrerupere intenționată a infrastructurii energetice europene active este inacceptabilă și va genera cele mai puternice reacții posibile”, a scris pe aceeași rețea de socializare președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, după o conversație cu șefa guvernului danez, Mette Frederiksen, la o zi după atac.

Germania, Danemarca și Suedia au lansat investigații. Foarte puține concluzii au fost însă de atunci făcute publice. În schimb se dă tot mai multă atenție informațiilor oferite de jurnaliștii de investigație.

Acțiunea unui comando ucrainean?

În martie 2023, o echipă de reporteri germani a publicat o anchetă jurnalistică care pune reflectorul pe Ucraina. Iahtul cu vele de 15 metri „Andromeda” joacă un rol central în relatarea rezultată din documentarea comună întreprinsă de postul public de radio și televiziune ARD și săptămânalul Die Zeit. Cinci bărbați și o femeie ar fi navigat pe ambarcațiunea plecată din portul german Warnemünde, de la Marea Baltică, pe 6 septembrie 2022, cu aproape trei săptămâni înainte de atacuri. Ancheta Oficiului Federal de Poliție Criminală ar fi descoperit urme de explozibili la bordul navei - de aceeași natură cu cei găsiți pe fundul Mării Baltice, în preajma locului exploziilor.

La începutul lunii iunie, ziarul american Washington Post publică la rândul lui concluziile unui raport care susține această versiune. Serviciile secrete europene și americane ar fi fost avertizate încă din iunie 2022 cu privire la planurile unui comando ucrainean de a ataca conductele Nord Stream. Informațiile serviciilor sunt detaliate: se vorbește despre șase persoane, despre scafandri, despre un iaht. Potrivit Washington Post, aceștia ar fi operat sub comanda directă a generalul Valeri Zalujni, șeful forțelor armate ucrainene. Cu toate acestea, președintele de la Kiev Volodimir Zelenski nu ar fi fost informat despre planuri.

După o amplă documentare, la sfârșitul lunii august, o echipă formată din peste 20 de jurnaliști de la revista germană Der Spiegel și postul public de televiziune ZDF a ajuns și ea la aceeași concluzie: „Urmele duc într-o singură direcție - spre Ucraina”. Wolf Wiedmann-Schmidt a făcut parte din echipă și a explicat pentru DW că „anchetatorii nu au găsit nimic care să demonstreze că Rusia sau Statele Unite ar putea fi în spatele atacului. Nu există nicio dovadă în acest sens".

În februarie, reporterul american Seymour Hersh suspecta că explozia ar fi fost opera SUA. Povestea lui Hersh, difuzată în întreaga lume, a avut o serie de inconsecvențe. Mai presus de toate: reporterul american și-a bazat raportul pe o singură sursă - și aceea anonimă.

Amenințările americane împotriva Nord Stream

Ce a reușit însă Hersh a fost să sublinieze declarațiile făcute de președintele american Joe Biden în timpul vizitei inaugurale a cancelarului federal german Olaf Scholz, la începutul lunii februarie 2022, cu puțin timp înainte de atacul Rusiei asupra Ucrainei. Biden spunea atunci presei: „Dacă Rusia invadează, Nord Stream 2 nu va mai exista. Îi vom pune capăt”.

O declarație asemănătoare făcuse și diplomatul american Victoria Nuland, în prezent adjunct al secretarului de Stat: „Dacă Rusia invadează Ucraina, într-un fel sau altul, Nord Stream 2 nu va avansa”. La începutul anului 2023, Nuland s-a bucurat de asemenea că Nord Stream era de acum doar „un morman de resturi pe fundul mării”.

Șeful lui Nuland, secretarul de Stat american Antony Blinken, apreciase deja de la începutul lunii octombrie 2022, la câteva zile după atac, că exploziile Nord Stream ofereau „o oportunitate strategică enormă de a pune capăt dependenței de energia rusă”. Parteneriatul energetic germano-rus fusese un ghimpe pentru SUA cu mult înainte de războiul din Ucraina. La fel era resimțit și la Kiev, dar și alte capitale europene. Washingtonul a încercat să împiedice mult timp construcția Nord Stream 2 și a amânat-o considerabil prin sancțiuni.

Radoslaw Sikorski, europarlamentar polonez și fost ministru polonez al Apărării și de Externe, posta pe Twitter, la scurt timp după atac, o imagine a unei bule de gaz care se ridică în Marea Baltică, însoțită de textul „Mulțumesc, SUA!”. La scurt timp după, tweetul a fost șters.

Motive rusești

Dar Rusia ar fi avut și ea motive pentru a distruge conducta de gaz. Compania rusă Gazprom oprise deja transportul de gaz prin Nord Stream 1 în vara anului 2022. Altfel spus, își încălcase obligațiile contractuale de livrare, ceea ce ar fi trebuit să atragă un șir de cereri de despăgubiri dinspre partenerii occidentali.

Clientul Uniper al Gazprom, de exemplu, a inițiat o procedură de arbitraj împotriva companiei rusești, cerând daune de miliarde. Ca urmare a distrugerii conductei, Gazprom putea invoca „forța majoră” – iar cererile de recurs ar fi devenit nule. Această teorie are însă o lacună: Rusia este indiferentă față de hotărârile instanțelor internaționale.

O crimă de război, conform dreptului internațional

Din perspectiva normelor dreptului internațional ale războiului, atacul ar fi un act ilegal chiar și în contextul unui conflict militar, a explicat pentru DW profesorul Stefan Talmon de la Universitatea din Bonn. „Conductele Nord Stream sunt un proiect de infrastructură civilă. Conform Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, distrugerea infrastructurii civile nu este doar o încălcare a dreptului internațional, ci chiar o crimă de război”. Cel puțin dacă s-ar putea dovedi că unul dintre cele două state în conflict, Rusia și Ucraina, ar fi provocat exploziile.

Dacă o țară terță ar fi aruncat în aer conductele de gaz, explică profesorul de drept internațional, „totul nu ar fi evaluat în termenii justiției războiului. Ar fi în cele din urmă doar un atac terorist”. Talmon critică posibilele cereri de despăgubire din cauza așa-numitei imunități de stat: „Într-o instanță națională, atât Rusia, cât și Ucraina sau un stat terț ar putea invoca această imunitate de stat, care se aplică și în cazul unor astfel de atacuri ilegale”.

Rămâne de văzut dacă va fi vreodată deschis un proces cu privire la atacurile asupra Nord Stream. Cancelarul Olaf Scholz susține proceduri derulate în Germania. Ministrul federal de Interne, Nancy Faeser, speră că procurorul general va găsi suficiente dovezi pentru a-i acuza pe autori.

Dar, având în vedere indiciile că forțele ucrainene ar putea fi responsabile, jurnalistul de investigație berlinez Wiedmann-Schmidt este convins că, în realitate, reprezentanții guvernului german ar prefera să evite subiectul. „Nu pot respinge, pur și simplu, o faptă atât de gravă. Dar nici nu pot suspenda sprijinul pentru Ucraina în acest război împotriva Rusiei. Asta nu este o opțiune. Așa că toată lumea de aici, de la Berlin, evită cum poate un răspuns la întrebarea despre consecințe.”

Între timp, procuratura suedeză a anunțat că își va finaliza ancheta până la sfârșitul anului.