Ochii Juliei Heinrichs s-au umplut de lacrimi, când fiica ei, în vârstă de zece ani, i-a povestit cum a fost în noaptea inundaţiilor. "Totul era acoperit de apă foarte murdară. Și acum, când plouă, deseori mi-e teamă. Mereu îmi revin amintirile acelea."

Cele două stau pe niște scaune de camping, așezate pe pietriș, în fața casei lor. Valul, care a venit  peste satul lor, din Valea Ahrului, în noaptea de 14 iulie 2021, avea peste doi metri înălțime. Parterul casei a fost complet inundat. Julia Heinrichs s-a salvat pe ea, pe fiica și pe verii ei, urcând pe acoperișul casei vecine.

De atunci, s-au întâmplat multe. S-au mutat la niște prieteni, la câteva localități mai departe. Din luna mai, mama, care își crește singură fiica, locuiește din nou în casa ei, cu copilul și cu tatăl său, bunicul fetei. Tânăra de 31 de ani a renovat aproape totul singură: șapa, podeaua de laminat, plăcile de rigips: "Anul trecut am învățat atât de multe", spune ea. Din partea statului a primit puțin ajutor, adaugă femeia. Pierderile au fost estimate la circa 175.000 de euro. ”Ar fi trebuit ca lucrurile să se desfășoare total nebirocratic, dar nu a fost așa."

Multă speranță și multă birocrație

Nebirocratic - pe seama acestui cuvânt se fac deseori glume aici, pe Valea Ahrului. La un an după dezastrul inundațiilor, din cauza cărora au murit 180 de oameni și au fost distruse mii de case în Renania-Palatinat și Renania de Nord-Westfalia, mulți se simt abandonați în suferința lor. Orașul Ahrweiler, cu străduțele sale pitorești, cândva centrul turistic al Văii Ahrului, a fost curățat de noroi și moloz, dar multe case și magazine sunt încă goale.

Unul dintre renumitele restaurante de aici era "Crep'chen". Managerul, Charly Schafgans-Gülker, ne deschide ușa fostului său restaurant cu specific francez, arătând către podeaua din beton. "Odinioară, aici era tejgheaua, cu o mașină de cafea franceză, fantastică. Acum, nu mai e nimic". Timp de mai bine de 13 ani a condus restaurantul din inima orașului Ahrweiler.

La început, și-a făcut mari speranțe că își va putea continua afacerea cu restaurantul. Împreună cu proprietarul localului, a mizat pe finanțare din partea statului, pentru a putea renova totul. Dar nu s-a întâmplat mai nimic în acest sens.

În interior, fostul restaurant arată ca o construcție neterminată. Între timp, bărbatul de 71 de ani a renunțat să mai spere. Spune că mai are de plătit 20.000 de euro datorii, dar nu va redeschide "Crep'chen". Rămâne de văzut cum va face rost de bani. Pensie prea mare nu are.

Mai simplu decât în alte cazuri

Katharina Kläsgen cunoaște prea bine aceste probleme. Este angajată la Banca de Investiții și Structură din Renania-Palatinat, ISB, și conduce unul dintre punctele de informare din Valea Ahrului, care îi sprijină pe cei afectați să solicite ajutor și să primească finanțare. Spune că "în comparație cu alte proceduri, precum cele legate de covid, birocrația în acest caz e mult mai puțin stufoasă." Desigur, adaugă ea, trebuie furnizate dovezi și făcută expertiză, trebuie să existe claritate, pentru că este vorba despre foarte mulți bani.

Femeia de 30 de ani, care și-a luat chiar concediu de la locul de muncă, pentru a ajuta oamenii cu informații, ne prezintă un calcul: Dacă o familie fără asigurare și-a pierdut toate bunurile de uz casnic, poate obține sprijin de 28.500 de euro. Dacă această sumă nu este suficientă, familia poate solicita ajutor suplimentar de la organizații caritabile, precum Malteser sau Diakonie. Banii nu reprezintă un împrumut, prin urmare, nu trebuie rambursați.

Totul este finanțat din taxe și impozite. La scurt timp după dezastrul inundațiilor, Bundestagul și Bundesratul au pus la dipoziție un fond special de 30 de miliarde de euro pentru a sprijini municipalitățile și gospodăriile private care necesitau reconstrucție. Jumătate din această sumă a fost alocată landului Renania-Palatinat.

Aprobat mult, plătit puțin

Problema este că multe persoane, în special cele mai în vârstă, sunt depășite de birocrația care se desfășoară strict online. În biroul Katharinei se află chiar acum un pensionar, care și-a pierdut rulota în timpul indundațiilor și are nevoie de ajutor. Computer însă, nu are.

Potrivit site-ului Băncii de Investiții și Structură din Renania-Palatinat, ISB, instituția a aprobat peste 10.000 de cereri de ajutor pentru dezvoltare, de la persoane private, cu ajutorul fondului special, ceea ce reprezintă peste 90 la sută din cererile de ajutor (potrivit datelor din 11 iulie 2022). Sumele se ridică la aproape 350 de milioane de euro. Pentru companii s-au alocat peste 200 de milioane de euro. Cu toate acestea, doar o mică parte din aceste sume a fost plătită, deoarece doar pentru 20 la sută din pierderi, banii se primesc fără factură. Pentru restul, sunt necesare dovezi.

Lipsă de meșteri

Julia Heinrichs și familia sa se află exact în această situație. A primit ajutor de urgență, la scurt timp după inundații, apoi pentru 20 la sută din daune, de la ISB. Dar acum e nevoie de meșteri și evaluatori, care să le facă estimări de costuri și să le emită facturi, astfel încât restul banilor să poată fi transferaţi. Cu toate acestea, meșterii calificați sunt greu de găsit în regiunea Ahrului.

Trauma, prin care au trecut Julia și ceilalți oameni afectați de teribilele inundații, face tot procesul birocratic, necesar primirii ajutorului financiar, dificil de realizat. Julia povestește că anul trecut a reușit să funcționeze, ghidată de adrenalină. Dar acum, la un an după, emoțiile o copleșesc. "Stau seara întinsă în pat, îmi revin imaginile, și odată cu ele, și lacrimile."

Dar nu se pune problema să renunțe. Tocmai și-a luat permisul de conducere: "Întotdeauna am visat să car pietriș și moloz", povestește Julia, arătând spre numeroasele clădiri distruse și părăsite, din jurul ei. Un vis, care a căpătat un cu totul alt sens, după catastrofa de anul trecut.