Când sirianul Riad Baroudi primeşte oaspeţi în tabăra din Mardş, unde se află, el îi pofteşte în cortul său. Împreună cu soţia şi cei doi fii adulţi, el locuieşte pe o suprafaţă de 16 metri pătraţi. Pe jos, în jurul unui covor, sunt înşirate saltele din cauciuc. În mijlocul cortului este amplasată o sobă. În tabără nu există sferă privată, corturile sunt amplasate unul lângă altul. Riad Baroudi se aşează şi povesteşte despre noua sa viaţă de zi cu zi: "Viaţa este foarte simplă aici. Luăm micul dejun, ne spunem rugăciunile şi vorbim cu fiicele noastre, care se află în SUA şi în Siria. În această tabără, viaţa decurge foarte ordonat."

Corturile voluminoase şi gri, 35 la număr, sunt înşirate pe trei rânduri. Între ele sunt întinse rufe la uscat. Copiii se joacă într-o grămadă de pietriş, dintr-un cort răzbate muzică. "În permanenţă se află aici doi bărbaţi care se ocupă de reparaturile curente. Când nu au nimic de făcut, stau de veghe la intrarea în tabără", povesteşte Riad.

Aşezarea Mardş, care numără 20.000 de locuitori, este situată în Valea Bekaa, în estul Libanului, la aproximativ 20 de kilometri depărtare de frontiera cu Siria. Dinspre graniţă se aud înfundat explozii. Din această cauză Riad adoarme greu noaptea. E neliniştit şi din cauza celor trei fiice ale sale, care au decis să rămână în Siria alturi de bărbaţii lor. Totuşi, este fericit că a reuşit să găsească adăpost cu restul familiei în Mardş, unde a poposit de la începutul lunii februarie. Salwa, soţia lui Riad, se află pentru prima dată în Liban. "În comparaţie cu alţi refugiaţi nouă ne merge bine", declară ea. "Avem apă curentă, curent electric şi gaz pentru gătit. Totuşi îmi e foarte dor de ţara mea."

Iniţial, familia Baroudi avea de gând să închirieze în Liban o cameră. Pentru asta Riad ar fi fost gata să plătească 150 de dolari pe lună, mai mult nu-şi putea permite. Nu a găsit însă nimic, fiindcă regiunea Bekaa este suprapopulată cu refugiaţi sirieni. Potrivit ONU, numărul lor a crescut în prezent la 150.000, la care se adaugă alte mii de refugiaţi neînregistraţi. Chiriile au crescut în ultima vreme enorm, ajungând la 300 - 400 de dolari pe lună, pentru o singură cameră.

În Valea Bekaa, refugiaţi sirieni se întâlnesc la tot pasul. Mulţi locuiesc în adăposturi improvizate, la marginea aşezărilor sau chiar pe câmp. În comparaţie cu ele, tabăra de corturi din Mardş este una de lux. Cele 20 de familii care s-au instalat acolo provin din mari oraşe - din Alep, Hama sau chiar din Damasc, cum e cazul familiei Baroudi. De altfel, această familie auzise deja din Siria că primarul din Mardş este sensibil faţă de problemele refugiaţilor. "Ştiam că soarta noastră nu îi este indiferentă, că se implică", a povestit Riad. Primarul, Imad Şmouri, declară la rândul său: "Nu putem să-i lăsăm pe aceşti oameni în voia sorţii. Când am văzut că sosesc tot mai mulţi, am căutat soluţii şi am decis să ridic corturi pe un teren care aparţine comunităţii. A devenit un sat în sat", spune primarul.

Pe o tăbliţă atârnată la intrarea în tabără este înscrisă denumirea sa oficială: Centru de primire pentru refugiaţi sirieni. Sunt reproduse şi steagurile ţărilor care oferă sprijin: Arabia Saudită şi Liban. Şi ONG-uri din Egipt contribuie la finanţarea iniţiativei. Denumirea de "Centru de primire" a fost aleasă intenţionat, fiindcă termenul de "lagăr pentru refugiaţi" este interzis în Liban, aducând aminte de situaţia refugiaţilor palestinieni, toleraţi de decenii în Ţara Cedrului.