La prima vedere, noul guvern francez este un amestec colorat, format din oameni cu experienţa guvernării, de politicieni de dreapta şi de stânga, experţi, activişti, tineri şi mai puţin tineri. Cabinetul prezentat de Macron este ceva nou, eterogen şi cu reprezentanţi de pe întreaga scenă politică. Poate însă noul preşedinte să se bazeze încă de pe acum pe un guvern funcţional, eficient şi loial?

Republicanii

Unul dintre cele mai importante portofolii a fost atribuit unui politician vopsit în republican. Bruno Le Maire este numele noului ministru al Economiei şi Finanţelor, responsabil printre altele de negocierile privind reformarea zonei euro. Le Maire a mai fost ministru şi în timpul preşedinţiei lui Sarkozy, ba chiar candidat la funcţia supremă. Prin urmare este o persoană familiarizată cu aparatul guvernamental. Numirea lui evidenţiază dorinţa lui Macron de stabilitate în zona finanţelor. Un alt conservator, prieten de partid cu Macron, va prelua atribuţiile de monitorizare a bugetului, asigurărilor sociale şi ale reformelor.

Dinspre aripa de dreapta a republicanilor s-au făcut auzite critici conform cărora doi conservatori sunt insuficienţi. Pentru mulţi, cabinetul prezentat nu este decât o variantă de tranziţie, care va dispărea după alegerile din iunie, dacă acestea vor fi câştigate de republicani. Totuşi, conform sondajelor, aceştia ar putea obţine un scor sub aşteptări. Apoi, funcţia de premier a fost acordată tot unui conservator, chiar dacă unul moderat - Edouard Philippe, un susţinător al lui Juppe.

Socialiştii

Numai un singur ministru a fost preluat din guvernul lui Hollande: Jean-Yves le Drian, care va fi şeful diplomaţiei franceze. Le Drian este pro-european şi va asigura continuitatea liniei de politică externă a Franţei.

Loialii

Noul ministru de Interne a avut lacrimi în ochi la ceremonia de învestire în funcţie, bucurat peste măsură de succesul idolului său în alegeri. Gerard Collomb este primarul Lyonului, fost socialist şi unul dintre vechii susţinătorii ai Mişcării En-Marche, respectiv ai lui Emmanuel Macron. Collomb a crezut în capacităţile politice ale lui Macron poate mai mult decât oricine altcineva.

Francois Bayrou, noul ministrul al Justiţiei, va avea de gestionat o criză declanşată în campania electorală, între altele de ancheta împotriva candidatului republican la preşedinţie, Francois Fillon dar şi împotriva lui Marine Le Pen.

Femeile

Pentru prima oară, un preşedinte francez a promis să acorde jumătate din posturile noului cabinet femeilor. Dacă punem la socoteală secretarii de stat cu rang de ministru, Macron a făcut ceea ce a promis: 11 funcţii din cele 22 au revenit unor doamne. Cea mai importantă slujbă a revenit Sylviei Goulard, noul ministru al Apărării, de la care se aşteaptă extinderea colaborării cu partenerii europeni.

Un experiment

Noul cabinet francez este un experiment, o încercare de a face lucrurile altfel. Macron a amestecat reprezentanţi ai mai multor partide politice şi generaţii, dar a numit în funcţii inclusiv experţi. La sănătate de pildă, ministru va fi o doctoriţă.

Macron a creat şi o funcţie nouă: ministru pentru coeziune şi colaborare între zonele rurale şi administraţiile oraşelor. Noul preşedinte ştie şi fără să se uite la structura votului de la prezidenţiale cât de divizată este Franţa. Macron a obţinut majoritatea în marile oraşe, în vestul ţării. În nord, sud şi în mediul rural, Frontul Naţional al lui Marine Le Pen a câştigat alegerile.

Va fi interesant de văzut dacă noul cabinet poate funcţiona eficient şi dacă deţinătorii portofoliilor ministeriale vor fi dispuşi să facă unele compromisuri.

Autor: Barbara Wesel