Demonstrații de bucurie și focuri de artificii pe străzile din Muntenegru, discursuri ale politicienilor cu vorbe mari precum „sfârșitul dictaturii”, „schimbare de epocă”, „începutul unei noi ere”. În umbra crizei mondiale pe care Rusia a declanșat-o prin războiul împotriva Ucrainei, micul Muntenegru, care are cam la fel de mulți locuitori cât un oraș mediu european (în jur de 620.000), a cunoscut duminică, 4 aprilie 2023, una dintre cele mai importante zile din istoria sa recentă: președintele Milo Djukanovic, aflat la putere, în diverse funcții, de mai bine de trei decenii, a pierdut categoric alegerile prezidențiale în fața tânărului economist Jakov Milatovic. Votul acesta a fost schimbarea fundamentală pe care mulți muntenegreni și-au dorit-o de mult timp.

Intrat în competiție cu sloganul electoral „Cine altcineva?”, Djukanovic a primit doar în jur de 40 la sută din voturi în turul de balotaj, necesar după primul scrutin din urmă cu două săptămâni. Cele 60 de procente ale lui Milatovic sunt un scor mult mai clar decât au prezis mare parte din sondaje.

Pentru Djukanovic (61 de ani) este o înfrângere de proporții istorice - pentru Muntenegru începutul simbolic al unei noi ere. „Milo” a condus țara timp de mai bine de 30 de ani și a fost unul dintre cei mai longevivi autocrați din Europa. S-a înconjurat de un sistem corupt, clientelar, de care au beneficiat cel mai mult el însuși, familia sa, prieteni apropiați și membri ai Partidului Democrat al Socialiștilor. De altfel, fără carnet de membru de partid nu te puteai apropia de acest cerc exclusivist.

Vestul a trecut cu vederea corupția din Muntenegru

Aliat al fostului președinte al Serbiei și apoi al Iugoslaviei, Slobodan Milosevic, Djukanovic a schimbat direcția în timpul războiului din Kosovo și al izolării regimului de la Belgrad. A pozat inteligent în pro-european, ducând Muntenegru la independență, mai târziu în NATO și pe calea integrării în UE. Occidentul i-a trecut cu vederea implicarea în spălarea banilor, crimă organizată și corupție.

Pe cât de important istoric și psihologic este acest punct de cotitură pentru Muntenegru - , totuși, două generații au crescut știindu-l pe Djukanovici la putere - și pentru întreaga regiune a Balcanilor de Vest, pe atât de nesigur arată viitorul țării. Desigur, președinția de la Podgorița nu este asociată cu puteri executive de anvergură. Dar Djukanovic a condus informal țara din funcția de președinte, conferindu-i o mare putere simbolică.

Jakov Milatovic: succes ca economist, dar ca politician?

Tânăr politician în vârstă de 36 de ani, Jakov Milatovic este căsătorit și tată a trei copii, a studiat la Oxford și a avut burse de cercetare în Austria, Italia și Statele Unite. A lucrat mai ales în domeniul bancar și financiar internațional, inclusiv la București, la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (așa numită „Bancă a Europei de Est”), și cunoaște bine problemele macroeconomice din sud-estul Europei. Are, în schimb, mai puțină experiență în politicile complicate și pe alocuri periculoase ale Muntenegrului și ale Balcanilor de Vest.

Când DPS-ul lui Djukanovic a pierdut alegerile parlamentare din august 2020, Milatovic a renunțat la cariera sa internațională și a intrat în politica muntenegreană. A fost, mai întâi, ministru al Dezvoltării Economice, poziție deținută până când guvernul premierului Zdravko Krivokapic a căzut, în urmă cu un an. La scurt timp după aceea, împreună cu fostul său coleg de cabinet Milojko Spajic, a fondat partidul liberal „Europa Acum!”.

Între „chestiunea sârbă” și „Muntenegru european”

În urmă cu doar câteva săptămâni, în februarie 2023, Milatovic și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale, după ce prietenul său Spajic fusese descalificat din cursa pentru șefia statului. În Muntenegru nu sunt admiși candidați la președinție cu dublă cetățenie iar Spajic are și cetățenie sârbă.

„Chestiunea sârbă” este și principala controversă din jurul noului președinte. Deși Milatovic nu are nicio simpatie pentru președintele naționalist de dreapta al Serbiei, Aleksandar Vucic, se spune că are o anumită afinitate cu Biserica Ortodoxă Sârbă, foarte influentă în Muntenegru. Aproximativ o treime din populație se declară sârbi muntenegreni. Dar și o mare parte dintre cei care se definesc muntenegreni (aproximativ 48 la sută) sunt enoriași ai bisericii sârbe. Formal, această biserică nu pune la îndoială independența Muntenegrului, dar pledează pentru legături strânse cu Serbia.

Relația cu Serbia a rămas, de-a lungul vremii, subiectul cel mai aprins de dispută în politica internă muntenegreană. Cu toate acestea, partidele naționaliste de dreapta și extremiste pro-sârbe își pierd influența în Muntenegru. Chiar și mulți sârbi muntenegreni se opun ambițiilor lui Aleksandar Vucic pentru Serbia Mare. Nu se mai poate vorbi despre un curent de opinie relevant împotriva independenței Muntenegrului.

Milatovic subliniază, de asemenea, că susține independența țării sale și că a votat-o, la referendumul din 2006. Deși nu există semne ale unei „întoarceri la Serbia” sub președinția nou alesului șef al statului, acesta a fost, pe când era ministru al Economiei, protagonistul unui episod care a surpins: a postat pe Twitter despre o întâlnire cu mitropolitul Bisericii Sârbo-Ortodoxe din Muntenegru, Ioanichie, și s-a declarat entuziasmat de planul de creștere a natalității discutat cu prelatul.

Între timp, Milatovic și-a temperat discursul. În interviuri spune că își dorește relații mai bune cu Serbia, dar subliniază că prima sa vizită în străinătate nu îl va duce la Belgrad, ci la Bruxelles. Scopul său principal și, de altfel, mandatul primit de la alegătorii săi este un „Muntenegru mai bun și mai european” și aderarea la Uniunea Europeană în cinci ani.