"Starea lumii de astăzi e definită în mare măsură de politică... Textele mele au o abordare fundamental critică. O abordare critică idealistă. Și de aceea sunt și politice", spunea, cândva, Richard Wagner într-o conversație. Locuia deja la Berlin de aproape un deceniu și, deși era considerat încă un autor româno-german, lăsase în urmă, datorită unei serii întregi de nuvele, romane și poezii publicate de editori germani respectați, provincia literară din care provenea.

Într-o evocare a personalității autorului, publicată pe pagina DW în limba germană, jurnalistul Rudolf Herbert amintește faptul că Richard Wagner, născut în Banat, în România, în 1952, se considera deja la vârsta de 20 de ani un autor care dorea să ia parte la discursul politic și social cu poezia sa: "... contribuția noastră în această etapă / este premeditată și proprie / unui nou punct de vedere", proclama provocator în poemul "klartext" ("text răspicat"), publicat în 1973.

Încă de la începutul anilor 1970, când a pășit de tânăr pe scena literaturii româno-germane, a stabilit noi accente și standarde, scrie Herbert. În calitate de purtător de cuvânt al platformei literare "Aktionsgruppe Banat" ("Grupul de acțiune Banat"), platformă spulberată la scurt timp după înființare de Securitatea lui Ceaușescu, a eliberat poezia de orice formă de patos și interiorizare, obligând-o la realism.

Cel mai de succes roman al său este "Habseligkeiten" ("Catrafuse"), aplaudat în toate marile publicații germane, o carte despre "patria fără casă", despre soarta a patru generații care au trăit între Banat și Germania.

Deși dictatura lui Ceaușescu nu a fost subiectul major al lui Wagner, experiențele asociate acesteia s-au regăsit în opera sa. Multe dintre cărțile sale au fost traduse și în limba română. Ultimul text publicat poartă titlul "Herr Parkinson" ("Domnul Parkinson"), un autoportret nemilos al autorului suferind de o boală gravă, în care citim:

"Dacă nimic nu mai e, cum a fost, și nimic, cum ar trebui să fie./ Întreabă de piatra din care cresc lacrimi. Și lasă să ți se dăruiască un ochi, pentru tot ce mai urmează.”

În 2010, jurnalista DW Rodica Binder scria: "Deşi intrat în istorie, Aktionsgruppe Banat a rămas ancorat în actualitate. Membrii săi - scriitori germani originari din România, care în perioada dictaturii comuniste, au plătit cu persecuţii şi urmărirea lor de către Securitate curajul de a fi propus o altă estetică decît cea oficială, de a fi dislocat prin acţiunile şi textele lor, convenţii şi obtuzităţi. Aproape toţi au emigrat între timp în Germania unde şi-au consolidat şi amplificat buna reputaţie publicistică şi literară.

Richard Wagner a fost figura de proră a acestui grup de scriitori, printre care s-au numărat, între alţii, Johann Lippet, William Totok şi regretatul Rolf Bossert.

Mulţi dintre membrii Grupului de Acţiune Banat au activat şi în cenaclul Adam Müller Guttenbrunn din care făceau parte, în deceniile şapte şi opt ale secolului trecut, şi Herta Müller, Horst Samson, Werner Söllner.

Consultarea dosarelor Securităţii a dovedit că unele informaţii de care poliţia politică s-a slujit pentru a-i urmări pe scriitorii germani, proveneau din chiar propriile lor rînduri..."

În 2010, Rodica Binder l-a vizitat pe Richard Wagner și a realizat un interviu despre acest trecut care nu are voie să fie dat uitării sau eludat, pur şi simplu. Interviul poate fi ascultat accesând linkul de mai sus.