Un ultim rămas bun luat de la victimele seismului marin din 26 decembrie 2004
10 ianuarie 2005Cîntarea cu care a început slujba de doliu, pe un text de Martin Luther, reformatorul bisericii catolice, consolează de aproape o jumătate de mileniu credincioşii loviţi de soartă... Duminică, ea a exprimat starea de spirit a celor care au participat la Domul din Berlin la ceremonia comemorativă închinată victimelor valului ucigaş abătut pe coastele mai multor state din bazinul Oceanului Indian. Şi la cele două săptămîni care au trecut de la acest cataclism , durerea celor care supravieţuit apocalipsei, care-i deplîng pe cei pierduţi, a rămas aceeaşi. Expresia ei putea fi citită pe feţele celor care s-au întrunit sub cupola catedralei: preşedintele Germaniei, Horst Köhler, cancelarul federal Gerhard Schröder, lideri ai fracţiunilor din Bundestag, personalităţi ale vieţii publice, oaspeţi din străinătate. Si în jurul Domului, mulţimea întrunită în tăcere şi reculegere a putut urmări slujba de doliu. Preşedintele Consiliului Bisericii evanghelice din Germania, episcopul de Berlin Wolfgang Huber le-a adresat tuturor supravieţuitorilor seismului din Oceanul Indian un cald şi plin de compasiune salut.
Inaltul reprezentant al bisericii evanghelice s-a adresat în egală măsură şi rudelor celor care şi-au pierdut viaţa în apele dezlănţuite de cutremur ale Oceanului, menţionînd că după valul ucigător va urma un val de empatie, compasiune şi solidaritate umană cu supravieţuitorii, un val pus în mişcare in Germania de chiar preşedintele republicii federale Horst Köhler. In acest context episcopul Wolfgang Huber a apreciat şi generozitatea cu care germanii au donat fiecare după propriile puteri, contribuind la uriaşul fond de solidaritate.
Cardinalul Karl Lehmann preşedintele Conferinţei Episcopilor Catolici din Germania a manifestat îngăduinţă faţă de întrebările pe care semenii noştri şi le pun - atunci cînd sunt confruntaţi cu catastrofe de această anvergură, punînd la îndoială bunătatea divină.
Si cei pentru care în viaţa de toate zilele religia nu deţine un rol major sau poate este chiar lipsită de însemnătate, se pot întreba de ce a îngăduit Dumnezeu să se întîmple aşa ceva.O întrebare care afectează şi pune în primejdie credinţa...
Pentru a răspunde acestor tulburătoare întrebări, cardinalul a invocat figura Mîntuitorului, răstîgnit pe Cruce, a Divinităţii devenită fiinţă umană pentru a împărtăşi cu muritorii durerile vieţii. Ca principiu salvator se întrevede doar speranţa - le-a dat de înţeles Karl Lehmann sutelor de participanţi la slujba religioasă din Domul Berlinez. Revenind la treburile lumeşti, cardinalul catolic a insistat asupra necesităţii de a conferi durabilitate ajutorului şi procesului de reconstrucţie a regiunilor afectate. Numeroase asociaţii religioase caritative şi-au început deja misiunea în zonele calamitate , rugăciunile întregind în plan spiritual, gesturile compasiunii şi solidarităţii. In plin proces al globalizării, modul nostru de a simţi şi acţiona a devenit el însuşi global, iar în plan umanitar şi social această evoluţie a fost pusă la încercare de catastrofa din a doua zi de Crăciun, petrecută în Oceanul Indian...