Succesul pro-europenilor la scrutinul parlamentar din Republica Moldova este pentru Gabanyi un semn că această mică republică ar putea fi primită în UE mai repede decât Ucraina, cu tot cu Transnistria, deși această enclavă nu e complet integrată în statul de dincolo de Prut. Momentul unirii a fost depășit, crede analista, fiindcă Republica Moldova este „un stat de sine stătător cu cetățeni patrioți, a căror identitate trebuie respectată și chiar întărită”

DW: România se află la granița estică a NATO în zona unde Rusia testează răspunsul Alianței. Credeți că Moscova își dorește extinderea războiului fierbinte în restul continentului sau doar vrea să intimideze, să sperie și să slăbească Uniunea Europeană? 

Anneli Ute Gabanyi: În primul rând, Rusia știe să folosească mijloacele  războiului hibrid cu măiestrie, la fel cum făceau și predecesoarele ei Uniunea Sovietică sau Rusia țaristă. Ce înseamnă un război hibrid, care numai acum se numește astfel, dar tehnicile sunt folosite de multe vreme? Înseamnă că este vorba despre măsuri de dezinformare, măsuri prin care poate fi schimbat cursul evenimentelor politice dintr-o țară, de exemplu prin influențarea alegerilor, dar este vorba și de așa-zise măsuri active, toate sub linia unui adevărat război cald. Pe scurt, Rusia provoacă Occidentul să răspundă prin măsuri similare, pentru că în acest fel Vestul ar fi cel care pornește un război cald. În momentul de față, Rusia încearcă să testeze pregătirea țărilor occidentale și capacitatea armatelor NATO de a detecta aceste atacuri hibride și de a răspunde la ele. Dar ceea ce mi se pare momentan evident este încercarea Rusiei ca prin aceste măsuri să despartă țările europene de Statele Unite care nu sunt vizate de aceste atacuri. Iată de ce, spre deosebire de unele state direct vizate de atacurile cu drone, americanii sunt atenți să nu se meargă prea departe în reacțiile la atacurile cu drone. Să nu uităm, Statele Unite sunt puterea care are practic cele mai multe și cele mai importante arme nucleare. 

Joaca rușilor cu dronele în spațiul aerian al statelor NATO nu e deci preludiul unui  război fierbinte ci doar o amenințare perpetuă pentru a ne face să ne fie frică? 

Vladimir Putin a vorbit de nenumărate ori despre posibilitatea și chiar intenția de a interveni cu arme nucleare în războiul din Ucraina, dacă Occidentul continuă să susțină trupele ucrainene. În timpul Războiului Rece, această amenințare nucleară era echilibrată. Statele Unite și Uniunea Sovietică erau în posesia acestor arme, însă nici unul dintre actorii nucleari, în afară poate de criza din 1962 din Cuba, nu a amenințat cu folosirea lor. Rusia a schimbat și acest lucru în timpul războiului din Ucraina și în Germania a avut foarte mare succes cu această tactică și cred că și în România.

Această frică îi face pe oameni să ceară neutralitate sau să nu mai fie sprijinită Ucraina? 

Da, este evident în cazul Germaniei, pentru că există o anumită mentalitate în Germania, veche cel puțin de un secol și jumătate, o prietenie cu Rusiacu accente de admirație și de sinergie cu poporul rus și cu Rusia. În secolul 20, două evenimente istorice au marcat această relație: Pacea de la Rapallo din 1922 și Pactul Molotov-Ribbentrop din 23.08.1939 cu urmări nefaste și pentru România. Mai recent, construcția acelor două conducte de gaze Nordstream I și Nordstream II construite cu tehnologie și finanțare germană care livrau gaze rusești ieftine s-a făcut cu asentimentul populației, dar și cu asentimentul celor două partide ale Marii Coaliții guvernamentale, Partidul Social-Democrat (SPD), dar în egală măsură și de Partidul doamnei Merkel, Partidul Creștin Democrat (CDU). Problema, așa cum o văd eu, este că noi avem în Germania, momentan, trei partide care sunt pro-ruse: (1) AfD-ul (Alternative für Deutschland) care din momentul înființării din 2013 spunea că trebuie să înțelegem Rusia pentru că suferă de pierderea teritoriului Uniunii Sovietice, argumentând exact în sensul celor spuse de Putin, anume că destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX ; (2) Partidul Stângii (Die Linke); (3) Alianța Sahra Wagenknecht (BSW). La acestea se adaugă o bună parte a membrilor partidului social-democrat SPD. Chiar și după alegerile parlamentare de anul acesta, când partidul SPD participă la guvernare împreună cu partidele de dreapta CDU și CSU (Uniunea Creștin Socială din Bavaria), un grup format din membri ai partidului, unii deja la pensie, a publicat un manifest, trecut destul de neobservat în străinătate, prin care vechii pro-ruși din partidul SPD împreună chiar cu șeful grupului parlamentar din fostul Bundestag au cerut ca noul guvern să-și schimbe politica față de Rusia, adică să intre în negocieri cu Rusia și să sisteze sau măcar să reducă ajutorul financiar și militar pentru Ucraina. O astfel de politică, susțin autorii manifestului, ar duce la încetarea războiului, ceea ce ar fi în avantajul Germaniei și al Occidentului. Multă lume nu înțelege că apărarea Ucrainei reprezintă în cele din urmă apărarea noastră, a Occidentului, uitând că Rusia și-a declarat foarte clar obiectivele acestui război în Ucraina. Declarația s-a făcut într-un mesaj către Statele Unite în care rușii au cerut revenirea la status quo-ul din 1997, adică înainte de extinderea NATO spre Est. Între timp, atacurile hibride asupra Germaniei s-au amplificat, de peste 100 de ori au fost detectate drone asupra unor obiective militare germane, apoi, s-au tăiat cablurile unor de rețele de comunicare germane din Marea Baltică. Cel puțin odată Rusia a fost identificată ca fiind la originea unor atacuri asupra sistemelor de control a unor aeroporturi. Mai nou, în locul spionilor profesioniști Rusia folosește persoane proxy recrutate pe rețelele sociale pentru a efectua acte de sabotaj împotriva unor obiective de infrastructură în Germania, ar și în Franța.

Cum poate răspunde UE sau NATO acestor provocări?

În Germania nu există încă posibilitatea legală de a dobori drone. Adică, ceea ce România a reușit cu chiu cu vai anul trecut, în Germania, dar și în alte state membre, încă nu s-a făcut. Există o propunere de lege care ar spune că Bundeswehr-ul, adică armata germană, ar fi instituție statală care ar avea dreptul să doboare aceste drone dar, ca și în alte state, există dilema cărei instituții – armata, poliția, etc. – îi revine răspunderea pentru doborârea dronelor. Astfel de detalii poate ar fi bine să fie reglementate unitar în NATO.

Tergiversarea unor chestiuni relativ simple și clare arată o slăbiciune a NATO, o slăbiciune a statelor ale căror spații aeriene au fost încălcate de ruși, dar în același timp escaladarea e periculoasă

Da, este o slăbiciune uriașă, iar Rusia știe foarte bine să profite de acest lucru. Dar noul guvern condus de Cancelarul CDU Friedrich Merz are acum intenția să schimbe lucrurile și să reînarmeze Germania în vederea pericolului care vine dinspre Rusia. Sub egida lui, doctrina națională de apărare a Germaniei elaborată în 2023 de către fostul guvern va fi amendată pentru a se putea adapta schimbărilor rapide ale mediului extern care au loc în prezent. Dar și factorul politic intern este responsabil pentru neadecvarea capacității de apărare a Germaniei la schimbările mediului politic extern. Îmi amintesc foarte bine cum cu vreo șapte-opt an în urmă, în timpul guvernului Merkel, politicienii din partidul creștin-democrat au realizat pericolul și au propus trecerea la producția de drone militare, totul proiectul a fost blocat atunci de social-democrați. Acum suportăm efectele acelei politici. Din păcate, nici alte state europene nu stau neapărat mai bine la acest capitol.

În Republica Moldova, alegerile parlamentare au demonstrat că majoritatea populației este pro-europeană. Scutul pe care l-au creat ei nu a putut fi perturbat de ruși, la fel ca în România. De ce oare România a fost o victimă mai ușoară la alegerile prezidențiale din toamna trecută? 

Oamenii din Republica Moldova au simțit pericolul și au demonstrat că sunt gata să-și apere țara. Patriotismul lor este excepțional și, din păcate, nu același lucru se poate observa în România.  Cercetările și sondajele arată că tinerii din România la fel ca și cei din Germania, de altfel, în marea lor majoritate nu sunt dispuși să meargă pe front să-și apere țara în eventualitatea că ar fi nevoie de sacrificiul lor. Această stare de spirit se datorează în bună măsură efectului pe care rețelele de socializare apărute relativ recent îl au asupra populațiilor și mai ales asupra tinerilor. Eu aș compara efectul noilor media asupra societăților deschise din țările democratice cu revoluția societală rezultată din invenția tipăritului de către Gutenberg sau invenția radioului de care s-a servit Hitler pentru a manipula cetățenii germani. În zilele noastre, rețelele sociale sunt folosite de către partidele populiste pentru a decredibiliza instituțiile statului democratic. Reprezentanții acestor partide pretind că reprezintă voința poporului, în vreme ce elitele politice la putere sunt considerate corupte și incapabile să se adapteze cerințelor actualității.

În cazul eșecului României în fața atacurilor Rusiei din campania prezidențială de anul trecut ar fi putut fi vorba despre trădări în interiorul instituțiilor strategice care trebuiau să apere alegerile sau de neglijență?

În primul rând, cred că a fost o neînțelegere a pericolului și o neglijență enormă. Chiar și faptul că atâta timp nu a existat un director civil al SRI după demisia domnului Hellwig mi se pare un lucru de neiertat. Nu putem exclude nici trădarea, mai ales dacă ne gândim că cei care au făcut Revoluția din 1989 erau militarii și activiștii de partid pro-sovieticii, pro-gorbacioviștii din rețelele rețeaua GRU și KGB care au luat locul elitei ceaușist-naționaliste, anti-sovietice, anti-gorbacioviste. Acești oameni care atunci au ajuns la pârghiile puterii politice și nu în ultimul rând în servicii bănuiesc că n-au dispărut cu totul, ei sau urmașii lor. După părerea mea, francezii în raportul făcut de serviciul VIGINUM (Vigilanță și protecție împotriva interferențelor digitale străine) au putut să explice ce s-a întâmplat în România, raportul TikTok a adus de asemenea date relevante, iar statele occidentale consideră că România este un exemplu cum Rusia va interveni cu niște metode noi în alegerile care vor avea loc pe continent și în slăbirea democrațiilor consolidate. Din cercetările existente se vede că Rusia deja din 2014 pregătea intervenția în România. 

Care sunt beneficiile imediate pentru Republica Moldova ale reușitei proeuropenilor la alegerile parlamentare?

Aceste alegeri vin după ce Republica Moldova s-a comportat exemplar după începerea Războiului din Ucraina, a făcut față numărului uriaș de refugiați care au fost tratați extraordinar. În același timp, Moldova a avut după părerea mea și marea șansă ca instituțiile euro-atlantice să recunoască importanța geopolitică a Republicii Moldova. Nu numai ca țară care se află la granița unui membru UE și NATO, adică România, dar și prin faptul că Republica Moldova apără Ucraina de un asalt total al Rusiei. Gândiți-vă că, într-un fel, dacă Rusia ar reuși ceea ce a încercat, să atace și să ocupe Odessa și să ajungă până în Transnistria, atunci Novorossija, visată încă de Ecaterina a-II-a, ar fi realizată și atunci Ucraina ar fi încercuită. Pe această bază, Republicii Moldova i s-a dat posibilitatea de a cere integrarea în Uniunea Europeană  care înainte a fost exclusă pentru țările Parteneriatului Estic. De asemenea, conflictul înghețat din Transnistria considerat de către UE ca o piedică pe drumul integrării în structurile europene, nu mai este privit în acest fel. Este adevărat că și Republica Moldova a adoptat o politică deșteaptă vis-a-vis de Transnistria încercând să integreze teritoriul separatist folosindu-se și de faptul că locuitorii lui realizează că de la Moscova nu (mai) vine susținere financiară, ci pericolul. De altfel, cred că drumul Republicii Moldova spre UE nu trebuie făcut neapărat la pachet cu Ucraina. De ce? Pentru că nu știm când se va termina războiul în Ucraina și care va fi rezultatul războiului pe care cu toții dorim să fie o victorie. Republica Moldova are câteva avantaje, dacă ne gândim numai la cele peste 900 de pagini de acquis comunitar (totalitatea drepturilor și a obligațiilor comune care decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene) care trebuie traduse și incluse în legislația țării, text pe care Chișinăul îl poate lua direct de la București. Apoi, Republica Moldova este mai avansată pe acest drum al integrării și hai să cităm un dicton care s-a folosit în timpul aderării statelor baltice la UE: „Small is beautiful”. 

Înainte de începerea războiului, Moscova a încercat să încurajeze unirea Republicii Moldova cu România, în ciuda faptului că sondajele în Republica Moldova nu indicau nici atunci, și nu arată nici acum o majoritate în favoare a acestei idei. Credeți că ar fi fost o mișcare în favoare a Rusiei? Vedeți posibilă o unificare în viitor? 

Unificarea trebuia făcută în sensul dorit de Rusia, adică al integrării în sfera de influență a Moscovei, așa cum și în Germania în 1952 Uniunea Sovietică propusese reunificarea Germaniei cu prețul neutralității.  Din fericire, noi in Germania am avut un Adenauer și din fericire Republica Moldova are o Maia Sandu și după părerea mea acest vis vechi al Rusiei care datează de decenii, nu se va realiza niciodată. Republica Moldova este un stat recunoscut, de altfel primul stat care l-a recunoscut după proclamarea independenței a fost România,  chiar dacă din alte motive. Republica Moldova este acum un stat legitim, un stat de sine stătător cu cetățeni patrioți, a cărui căror identitate trebuie respectată și chiar întărită, chiar dacă mulți cetățeni ai săi posedă și cetățenie română.

Rusia și China par să aibă o strategie comună de confruntare a Occidentului și de divizare a Uniunii Europene. Care ar putea fi cel mai negru scenariu al acestei alianțe?

Noi suntem deja o parte dintr-un scenariu negativ care s-a profilat foarte clar în primăvara acestui an. A fost decizia Statelor Unite de a nu mai juca rolul de apărător al țărilor europene din NATO. Acesta a fost un moment care a schimbat foarte mult atitudinea liderilor, dar și a cetățenilor țărilor din UE și din NATO: vedem cum se comportă, Ungaria și Slovacia. Cehia e și ea în pericol să li se asocieze, dacă la alegerile din această duminică se vor impune suveraniștii, după ce rețelele sociale au fost inundate de mesaje manipulate de ruși.

Cum se pot schimba aceste tendințe populiste, naționaliste, suveraniste?

Narativele europene pozitive trebuie să fie comunicate într-un fel convingător în țările noastre. Vedeți dumneavoastră, eu trăiesc în Germania din 1964 și am urmărit de atunci, dar și retrospectiv, formarea UE: importanța sentimentului de comunitate, de interese și de valori. Am petrecut un an ca asistent la o școală din Franța pentru a contracara anumite resturi de inamiciție ereditară, cum se spunea atunci, între aceste două țări, după cum conveniseră De Gaulle și Adenauer în 1963. Pe scurt, trebuie să cultivăm admirația și dragostea pentru celelalte țări, cunoașterea istoriei celorlalte țări.  Avem nevoie de un narativ comun european, comunicat în limbile naționale. Europa trebuie să rămână un ideal pe care să-l fortificăm și din punct de vedere comunicativ. 

Vă așteptați la un nou război extins? La al Treilea Război Mondial?

Așa cum sugera și BND serviciul de spionaj al Germaniei, Rusia ar putea să atace NATO spre anul 2029. Această ipoteză a fost formulată pe baza faptului că producția de război din Rusia este extraordinar de puternică și produce arme nu numai pentru războiul din Ucraina, dar mai ales pentru depozite, ceea ce înseamnă că Rusia se pregătește pentru un război mai mare. Sunt cercetători care sunt de părere că o schimbare majoră a sistemului de securitate mondial nu poate fi făcută decât printr-un război în urma căruia totul ar fi luat de la început. Cred că ar trebui să fim foarte atenți să nu ajungem la așa ceva. Pericolul unui război mondial este real. Suntem într-o situație de război hibrid, care nu este o situație de pace și trebuie să fim atenți să nu se ajungă la escaladare. Cred că Occidentul este foarte conștient de acest lucru. Cum a spus ministrul german al Apărării, Pistorius, trebuie să fim pregătiți pentru război. Este o sarcină uriașă și este o sarcină urgentă, pentru că timpul nu lucrează în favoarea noastră. Desigur, sunt multe necunoscute: atitudinea președintelui Trump, determinarea țărilor europene, situația economiei din Rusia. În fond, nu este imposibil ca Rusia să ajungă într-o situație în care să fie gata să înceteze războiul și să ajungem la o formulă de pace, nu numai la o situație de tip coreean.

Cum? Pregătindu-ne de război?

Dictonul latin „Si vis pacem para bellum” (Dacă vrei pace, pregătește-te de război) își păstrează valabilitatea și în zilele noastre. Dar pentru a fi gata de apărare trebuie să sacrificăm foarte multe vaci sacre, pacifiste și de altă natură, pentru că așa cum spun șefii serviciilor secrete din Germania  și nu numai, avem foarte puțin timp: maximum 4 ani, dar războiul poate începe și mai devreme.