Luni, când Parlamentul European s-a reunit pentru a doua oară după vacanța de vară la Strasbourg, legislatorii s-au apucat imediat de treabă.

Jordan Bardella, liderul francez al grupului de extremă dreapta Patrioții Pentru Europa, a acuzat-o pe şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de lipsă de transparență, făcând-o responsabilă de eșecul politicii de migrație și de pierderea competitivității din cauza politicii climatice.

Bardella a calificat acordul vamal cu SUA ca fiind un dezastru. ”Ceea ce ați semnat este, de fapt, capitularea Europei”, a spus el.

Următoarea care a luat cuvântul a fost vicepreședinta grupului de stânga, politiciana franceză Manon Aubry, ale cărei acuzații au fost și ele dintre cele mai grave: eșecul în relațiile cu Israelul și războiul din Gaza, neajunsuri în realizarea Green Deal, concentrarea pe achiziții de arme în loc de securitate socială. ”Trebuie să plecați”, i-a cerut ea lui von der Leyen.

Președinta Comisiei Europene și-a păstrat calmul. ”Adevărul este că adversarii noștri nu doar că sunt gata să exploateze orice diviziuni, ci și să le alimenteze pe acestea în mod activ”, a replicat ea cu încredere, făcând apel la unitate.

Două voturi de neîncredere în trei luni

Este fără precedent ca un președinte de Comisie Europeană să se confrunte cu două voturi de neîncredere în doar trei luni. Deși este puțin probabil ca Ursula von der Leyen să fie demisă în urma votului de joi, demersul în sine relevă gradul puteric de fragmentare din Parlamentul European. Situația curentă subliniază și cât de fragilă este în prezent încrederea dintre Comisie și partidele de centru.

Altfel decât la ultimul vot de neîncredere din iulie, presiunea vine de această dată atât din partea stângii radicale, cât și din partea aripii de dreapta. Deși viziunile lor asupra lumii sunt contradictorii, obiectivele celor două blocuri politice par să fie similare: subminarea Ursulei von der Leyen și consolidarea propriei puteri în PE.

Pentru Almut Möller, directorul pentru afaceri europene și globale al Centrului European de Politici (EPC), această evoluție nu este o surpriză. ”La cât de mult crește fragmentarea politică în Parlamentul European, nu sunt deloc mirată”, a spus ea.

Olivier Costa, director de cercetare la Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța (CNRS) și expert în instituțiile UE, a subliniat că motivul principal rezidă în ascensiunea forțelor extremiste de stânga și de dreapta.

Care sunt criticile aduse conducerii Ursulei von der Leyen?

Costa subliniază și scăderea capacității de cooperare între social-democrați și creștin-democrați, care constituiau anterior alianța principală din Parlamentul European. Un al motiv, spune el, este stilul de a conduce al Ursulei von der Leyen, pe care mulți îl percep ca fiind prea centralizat și ierarhic.

”Ea se consideră un fel de prim-ministru”, a spus Costa, adăugând că principiile cooperării și consensului trec în plan secund, deciziile fiind luate de cei de la vârf. Aceasta a provocat nemulțumiri în Parlament și chiar în cadrul Comisiei.

Între timp, peisajul politic european se complică. Din 2019, fosta ”mare coaliție”, formată din Partidul Popular European (PPE) conservator și social-democrați (S&D) nu mai poate asigura majorități stabile.

”Am văzut deja la unele voturi, în special pe teme de mediu și migrație sau chestiuni internaționale, că PPE nu mai ezită să voteze alături de ei [partidele de extremă dreapta]”, avertizează Costa.

Conflictele personale dintre Manfred Weber (PPE) și Iratxe García (S&D) la vârful grupurilor parlamentare au făcut compromisurile mai greu de atins. Rezultatul este un vid de putere în centru, care este exploatat de partidele aflate la marginile eșicherului politic.

Critici din toate părțile

Partidele din centru încearcă totuși să rămână unite, dar răbdarea față de cursul președintei Comisiei se epuizează. ”Trebuie să recunoaștem că platforma politică pe care se bazează președinta Comisiei și Comisia ei, deși valabilă pentru moment, nu mai este așa solidă nici la centru”, spune și experta Möller pentru DW.

Fapt este că o parte din Partidul Liberal se plânge de ritmul lent al eliminării piedicilor birocratice, PPE este nemulțumit de deciziile unilaterale în materie de politică externă, iar social-democrații și ecologiștii sunt din ce în ce mai sceptici față de orientarea către creștere și competitivitate și punerea în plan secund a proiectelor sociale ori a Pactului Verde.

Cu toate acestea, a trage concluzii pripite nu este cel mai înțelept lucru, spune Möller. ”Aceste acuzații nu vor reprezenta o amenințare fundamentală la adresa puterii președintei Comisiei”, a subliniază experta, potrivit căreia von der Leyen ”va trebui să se concentreze pe menținerea centrului politic într-o stare de mulțumire”.

Este o ironie a sorții, spune Möller, că viitoarele voturi de neîncredere sunt o oportunitate de a face exact acest lucru. Von der Leyen ar putea să-și disciplineze coaliția transformând votul într-o chestiune de loialitate.

Periculos sau revigorant?

Sunt voturile de neîncredere un semn de destabilizare periculoasă sau de vitalitate democratică? ”Și una, și alta”, potrivit lui Costa. ”Controversa este dovada că democrația este vie în cadrul instituțiilor UE, dar aceasta doar până în momentul în care devine copleșitoare pentru sistem, iar sistemul este destabilizat”.

Parlamentul European va decide joi asupra viitorului politic al Ursulei von der Leyen. Cu toate acestea, Costa nu vede niciun motiv pentru o demisie iminentă, ci consideră situația ca fiind noua normalitate, care constă în teste de stres neîncetate.

”Von der Leyen nu va demisiona și nici nu va fi demisă. Pentru mulți, ea rămâne cea mai bună opțiune. La urma urmei, care ar fi alternativa? Relevantă este mărimea taberei care o susține pe șefă. Un scor slab ar reflecta relația în declin dintre Comisia Europeană și Parlamentul European”, a spus el.

Alți observatori consideră că factorul decisiv nu este dacă von der Leyen va supraviețui votului de neîncredere, ci cum. Cu cât opoziția este mai puternică, cu atât sprijinul este mai redus și cu atât presiunea asupra viitoarelor legislații privind bugetul, comerțul și clima este mai mare. Prin urmare, pentru președinta Comisiei, delicatul exercițiu de echilibru va mai dura.