Răspunsuri clare la aceste întrebări sunt greu de dat, mai ales că evenimentele au obraznicul obicei de a degenera și a scăpa de sub controlul celor care le-au declanșat, până la punctul în care se ajunge la exact opusul scopului inițial.

La urma urmei, știm sigur că puterile europene nu plănuiau în 1914 un război distructiv cu zeci de milioane de victime și prăbușire a unei lumi întregi.

Cum oamenii inteligenți sunt prudenți cu predicțiile, ce putem face e să avem o poză a momentului pentru a avea o idee despre multiplele posibilități ale dezvoltării acestei crize.

Sunt câteva lucruri care ne dau o idee despre direcții, dar NU despre declanșarea sau nu a războiului sau măcar dacă acesta va fi limitat sau nu. Un domeniu fascinant dezvoltat în cursul celui de-al Doilea Război Mondial e intuirea acțiunilor politice și militare pe baza pozițiilor publice ale inamicului.

Astfel, dacă un actor care ţine la aparența de putere și necesitatea peste limite de a-și hrăni populația cu dezinformare (de obicei în regimuri autoritare sau dictatoriale) escaladează suficient de mult lucrurile, e destul de clar că el trebuie să acționeze (și suficient de dur) pentru a nu ’’pierde față’’. Spre exemplu, în 1944, britanicii au putut să anticipeze destul de bine că Hitler chiar pregătea o armă secretă și urma să o folosească în curând.

Ce putem deduce până acum din acțiunile Rusiei? Două elemente.

1. Rusia nu va pleca cu mâna goală din această criză

Nu știm dacă Rusia chiar va recurge la o invazie în toată regula în Ucraina. Pentru Kremlin asta va fi varianta cea mai costisitoare, mai ales din punct de vedere economic și uman.

Sancțiunile de după anexarea Peninsulei Crimeea au mușcat mult din economia rusă, care de atunci a avut fie căderi economice, fie creșteri modeste raportate la potențialul său.

Iar acum putem spune sigur că vor deveni și mai serioase. Deja economia rusă este sub o mare presiune, cu investitorii plecând și banca sa centrală intervenind pentru a opri o prăbușire a rublei. Înainte ca primul foc să fi fost tras.

Și să nu uităm că din punct de vedere al greutății sale economice Rusia este o putere în declin. Nu putem exclude o invazie, dar pentru Kremlin poate fi mai avantajos să folosească o combinație de mini-ofensive ale separatiștilor pe care îi sprijină în regiunea Donului, atacuri cibernetice, sabotaje economice și de altă natură, plus multe alte elemente de război hibrid.

Doar că Rusia nu-și permite să plece cu coada între picioare din toată povestea asta. Nu când a investit atât de mult. Rusia va trebui să plece cu o înțelegere bună din treaba asta, preferabil una în care Ucraina ar fi cât mai slăbită și pliată pe dorințele Rusiei, asta însemnând mai ales depărtarea de Vest. Și de democrație. Sau cu ceva pe care îl va putea vinde cât mai bine publicului intern rusesc ca ’’victorie’’.

Și dacă nu? Rusia va acționa astfel încât să pară că a ’’pedepsit’’ nu doar Ucraina, ci și Vestul, mai ales America. Ce înseamnă asta? Foarte puțini oameni din lumea asta știu.

2. Rusia a declanșat deja un război psihologic pe scară largă

Un jucător de poker agresiv și experimentat, dar care nu are cărți atât de bune știe că poate compensa acest neajuns măcar parțial într-un singur mod: Jucând tare. Jucându-se cu mintea adversarului. Amenințându-l. Ridicând miza până la punctul în care celălalt se teme că și-ar putea pierde casa ori mașina.

Rusia este o mare putere din punct de vedere militar, însă economia sa și alte elemente din arsenalul unei superputeri nu se ridică la același nivel. Dar Rusia are o armă puternică.

Capacitatea de a folosi războiul psihologic. Capacitățile de dezinformare ale Kremlinului, mai ales în epoca fake news, au atins un nivel ridicat în ultimii ani, până la nivelul la care au devenit echivalentele unui alt braț armat. Unul care încearcă să influențeze orice, de la alegerile din SUA până la criza refugiaților sau suportul pentru partidele extremiste din țările europene, de la cele roșii până la cele aurii.

Citiți articolul integral AICI.