Postul de procuror general la Curtea Europeană de Justiţie este, alături de cel de judecător, cea mai importantă funcţie a instanţei comunitare a cărei misiune este să verifice dacă cele 27 de state ale Uniunii respectă normele juridice de comun convenite. Cei opt procurori generali din Luxemburg nu ţin nici partea acuzatorilor, nici pe cea a acuzaţilor ci redactează recomadările finale ce includ propunerile de soluţii pentru fiecare caz în parte. Verica Trstenjak şi colegii ei cercetează, compară cu alte sisteme şi precedente juridice, supervizează şi oferă celor 27 de judecători o propunere detaliată de sentinţă. În trei sferturi din cazuri, sentinţele sunt ca atare aplicate.

Mai multă libertate decât judecătorii

Judecătorii Curţii Europene trebuie să decidă în unanimitate, fiind, prin urmare, predispuşi la compromisuri. Procurorii se bucură de mai multă libertate în a rămâne pe poziţii şi a-şi susţine propriile argumente. Ceea ce, crede Verica Trstenjak, face să-i şi placă meseria pe care o practică: "Nu suntem obligaţi să găsim acea soluţie armonizată cu rezoluţiile propuse de colegii noştri, ceea ce ne oferă libertate mai mare. Suntem cu adevărat independenţi. Unii spun că noi suntem avocaţii dreptăţii în Europa. De fapt, noi suntem reprezentanţii dreptăţii“.

Minionă şi cu părul închis la culoare, slovena născută în 1962 vorbeşte mult despre idealism. Înainte de a ajunge să lucreze în biroul sobru înconjurată de turnuri de dosare, Verica Trstenjak a urmat o carieră abrupt ascendentă. La 34 de ani preda teoria dreptului şi ştiinţe politice în Slovenia natală. A lucrat, apoi, mai mulţi ani în spaţii germanofone. Din 1996 până în 2000 a fost secretar de stat în Ministerul Cercetării de la Ljubljana. „Nu am considerat, nici în Slovenia, nici în Germania, Austria sau Elveţia, că aş avea, femeie fiind, vreun dezavantaj”, spune Trstenjak, ajunsă astăzi la apogeul carierei. E drept că i s-a mai întâmplat să primească, prin poştă, înştiinţarea că „Domnule profesor Trstenjak, aţi fost ales să ocupaţi postul”. Unii, povesteşte zâmbind, au recunoscut că au admis-o în ideea că este bărbat.

Femeilor nu le e uşor

Chiar dacă este de părere că de contat într-o carieră contează competenţele şi calificarea, nicidecum sexul, Verica Trstenjak susţine că societatea ar trebui să creeze pârghii prin care să se faciliteze mamelor cu copii reuşita în profesie: "Sunt un exemplu palpabil că este posibil. E nevoie să te organizezi bine. Am luat târziu decizia de a avea copii – dar aceasta este o chestiune foarte personală. Ca secretar de stat, în Slovenia, nu eram încă mamă. Trebuie să admit că fusese mult mai simplu". Cariera a fost, de altfel, tot timpul în prim planul juristei slovene. Până când a început să se simtă întâi mamă. Dar nu ar fi dispusă să renunţe nici la rolul de mamă, nici la succesul profesional.

Prea puţin soare

Fiul Vericei Trstenjak – ale cărui fotografii domină biroul juristei – are şapte ani şi este elev la o şcoală europeană din Luxemburg; în timpul liber este supravegheat de o bonă.

„Avem sisteme juridice diferite, vorbim limbi diferite, provenim din culturi diferite. Unii dintre procurori sunt mai degrabă conservatori, alţii înclină spre liberalism, unii sunt femei, alţii bărbaţi. Dar dreptatea este întotdeauna una singură şi la fel justiţia. Când e să decidem într-un caz contează doar ceea ce este just în cazul respectiv“, povesteşte procuroarea.

Ceva, însă, tot îi lipseşte în Luxemburg: Mediterana, soarele şi munţii Sloveniei. Vremea cenuşie o determină uneori să lucreze şi în weekend, pentru că, oricum, nu poate face prea multe +n aer liber. Singura decuplare reală se produce în vacanţe, atunci când Verica Trstenjak pleacă în căutarea soarelui, în Italia, Spania sau Slovenia.