În 20 de minute, întreaga familie a trebuit să își împacheteze lucrurile și să-și părăsească apartamentul. Când a ajuns de la școală, Roxana (17 ani) și-a găsit părinții și cei șase frați în stradă, fără să știe încotro să meargă sau dacă vor fi nevoiți să doarmă pe stradă. Biroul de reglementări pentru construcții din Duisburg a evacuat întreaga clădire din cauza unor defecte structurale.

Panicată, familia Roxanei și-a sunat rudele și prietenii, în căutarea unei cazări temporare. Un unchi le-a oferit posibilitatea de a locui o vreme cu el, la Berlin. Timp de trei luni, până familia a găsit un nou apartament și s-a putut întoarce în Duisburg, Roxana și-a întrerupt prezența la cursurile școlii de îngrijitoare de copii.

Evacuările sunt frecvente la Duisburg

Așa-numitul grup de lucru „imobile cu probleme” controlează clădirile rezidențiale din Duisburg pentru a identifica defecte structurale. O astfel de inspecție a casei are loc dimineața, la prânz se anunță că imobilul este un pericol pentru viața celor ce locuiesc acolo iar grupul de lucru așteaptă deja la ușă, pentru a împacheta în saci albaștri de gunoi lucrurile locatarilor.

Numai în ultimul an, peste 500 de persoane au fost astfel de evacuate, spune Lena Wiese de la asociația civică „Societatea de Solidaritate a Celor Mulți”. Cei mai mulţi sunt persoane din România și Bulgaria, adesea romi, cum este și mama Roxanei. Familia ei a migrat din România. Autoritățile locale le oferă evacuaților cazare de urgență, de obicei la periferia orașului, de unde copiilor le este greu să ajungă la școală. Spațiile de cazare sunt adesea nepotrivite pentru familiile cu mai mulți copii: containere cu câte două paturi supraetajate, explică Wiese.

Rasismul complică găsirea unei locuințe

Celor afectați le este greu să găsească o nouă locuință. „De îndată ce află că suntem din România, proprietarii nu mai vor să ne închirieze apartamentul. Spun că nu ne plătim chiria și că furăm", povestește Roxana.

O situație similară celei din Duisburg a existat multă vreme și la Dortmund. Oficialitățile și asociațiile civice locale au reușit să găsească soluții pentru a schimba abordarea așa-numitelor proprietăți cu probleme. Dacă într-o casă sunt identificate defecte structurale se intervine pentru remedierea acestora sau, în cazurile mai complicate, sunt găsite în avans apartamente noi, astfel încât oamenii să nu se trezească alungați pe stradă. 

La Duisburg, susține municipalitatea, o astfel de procedură nu este posibilă în cazul unor defecte grave la structura imobilelor, întrucât dacă există riscuri trebuie luate măsuri imediate. Wiese acuză orașul Duisburg de rasism: afectate de evacuări sunt în principal persoane de etnie romă originare din România și Bulgaria. Comisia independentă pentru antițiganism, constituită din inițiativa Ministerului federal de Interne de la Berlin, a examinat situația sinti și roma din Germania în perioada 2019-2021 și vorbește, la rândul ei, despre rasism instituțional.

Etnologul Max Matter și sociologul Joachim Krauss afirmă că reprezentanți ai administrației orașului Duisburg au vorbit deschis, în dezbateri publice, despre cum pot face față noilor cetățeni din România și Bulgaria și chiar despre a le crea „premise nefavorabile șederii, în așa fel încât aceștia să prefere să părăsească orașul”. Oficialii din Duisburg resping aceste acuzații și susțin că ar trata fără discriminare pe toți locuitorii orașului.

Abuzurile proprietarilor

Duisburg nu este un caz izolat. Romii își pierd și locuințele în alte orașe. David Paraschiv, care se pregătește pentru a deveni educator, a locuit în popularul cartier Friedrichshain din Berlin. Blocul brun-cenușiu în care trăia alături de mai multe alte familii de romi din România, este acum gol. Ferestrele au fost smulse, intrările baricadate cu scânduri de lemn. „Tatăl meu era total speriat. Totul din bloc a fost demolat când încă locuia acolo: au curățat camerele, au scos ferestrele. Arăta groaznic. Și ne era teamă că nu vom găsi un apartament nou suficient de repede”.

În acest caz au fost proprietarii cei care au vrut să scape de chiriași. Au recurs la diverse trucuri pentru a-i pune în situația de a acumula restanțe la chirie, relatează cotidianul Tageszeitung. Ordinul de evacuare a fost inițial anulat dar, în cele din urmă, toți locatarii au părăsit blocul. David a găsit o locuință în cartierul Marzahn - Hellersdorf, de unde face zilnic o oră până la centru de pregătire profesională și la asociația Roma Trial, în ale cărei proiecte s-a angajat.

Proprietarii profită adesea de situația dificilă a romilor. Lasă oamenii să locuiască în spații ponosite, cu mucegai pe pereți, nu repară daunele. Așa i se întâmplă Mariei. Are 21 de ani și locuiește în Berlin împreună cu familia ei venită tot din România. A absolvit recent liceul. Proprietarului nu-i pasă de condițiile precare ale imobilului. Sunt defecte la instalația electrică care au provocat chiar incendii; ușa de la intrare nu putea fi închisă, așa că pe coridor și-au găsit loc de dormit oameni fără adăpost și care lasă în urma lor mizerie.

Gunoiul depus în curtea din spatele imobilului nu este ridicat cu săptămânile. „Nu ai cum să te simți aici acasă. Situația îți afectează psihicul. Mulți ar da orice să trăiască în altă parte”, spune Maria. Jurnaliștii au venit deseori să filmeze casa dar „te simți ca într-o grădină zoologică. Presa este în mare parte împotriva noastră: noi suntem băieții răi care deranjează vecinii”.

Nu e doar o problemă a migranților romi

Pe teritoriul Germaniei de astăzi, existența comunităților sinti este documentată de peste 500 de ani. Dar și membrii acestor comunități au probleme cu locuințele. Deseori trebuie să le părăsească pentru că acestea stau să se prăbușească și au urgentă nevoie de renovare. La Duisburg, familia Jasminei Mettbach trăiește în containere.

Originea situației proaste a locuințelor trebuie căutată în perioada postbelică. Persecuția nazistă a sinti și roma nu a fost recunoscută de mult timp. Iar rasismul a continuat mult după 1945. Supraviețuitorii lagărelor morții pierduseră totul în perioada naziștilor. În loc să primească ajutor au fost împinși spre marginea orașelor, în mahalale. Acolo au locuit în autobuze și vagoane vechi până în 1975. În unele locuri, municipalitățile vor să scape de cartierele acestea de sinti. În Baden Württemberg, de exemplu. 

Și Jasmin își face probleme. Ar fi dorit să se mute alături de bunica ei, să se ocupe de îngrijirea femeii care a supraviețuit lagărelor naziste. Nu i se permite. Nu există, la Duisburg, vreun plan public de evacuare a ansamblului de containere dar este în vigoare interdicția ca persoane din afară să se mute în perimetru. Și nici alte containere nu le mai sunt puse la dispoziție. Aceasta înseamnă că imediat ce devin maturi, copiii vor trebui să plece din comunitate. Cartierul va muri prin dispariția pe cale naturală a locuitorilor săi. „Îmi doresc doar ca locul nostru să fie păstrat, să-l putem perpetua, ca o generație mai tânără, și să ni se permită să ne trăim viața”, conchide Jasmin.