Ministrul de Externe Titus Corlăţean a anunţat această vizită cu o săptămână în urmă fără să ofere însă prea multe detalii. Între timp însă avem confirmări că întâlnirea dintre cancelarul Angela Merkel şi premierul Victor Ponta se va desfăşura la Berlin în data de 10 iunie. În cercurile politice oficiale de la Bucureşti, perfectarea acestei vizite este văzută ca o izbândă politică semnificativă, menită să risipească norii care se adunaseră deasupra relaţiei româno-germane după criza politică din vara anului trecut.

Între timp situaţia politică din România a intrat pe un făgaş stabil şi mult mai previzibil, dar o serie de aspecte ale politicii româneşti ar avea poate nevoie de reconfirmări explicite şi poate mai cu seamă de angajamente personale. De aceea Berlinul este interesat să cunoască mai bine perspectiva românească, iar Bucureştiul, după cât ne putem da seama, manifestă o mare preocupare de a recâştiga încrederea Germaniei.

Primul ministru Victor Ponta a depus străduinţe extrem de mari pentru a dovedi partenerilor occidentali că noua putere de la Bucureşti nu intenţionează să scoată România de pe traseul ei european şi aceste lucru a fost vizibil pe mai multe planuri: politica economică a urmat cu stricteţe planurile convenite cu FMI şi UE, iar cât priveşte modificarea Constituţiei au existat foarte multe dovezi că lucrurile se îndreaptă într-un sens care dezminte îngrijorările. Dar desigur că acestea sunt doar liniile mari la care ar trebui adăugate subiectele particulare şi detaliile care au dat de fiecare dată substanţă oricărei diplomaţii.

Privită de la oarecare distanţă, politica României faţă de Germania a avut anumite accente care ar pretinde poate clarificări. Primul ministru Victor Ponta a dat de înţeles la un moment dat, în prelungirea mesajelor din campania electorală, că doreşte o coalizare a stângii europene împotriva politicii de austeritate sau mai precis împotriva politicii promovate cu asiduitate de cancelarul Angela Merkel. În acest scop el a lansat mesaje de amiciţie către Francois Hollande şi socialiştii francezi, care se găsesc însă ei înşişi într-o mare dificultate. Incapacitatea Franţei de a da un răspuns economic convingător scade credibilitatea socialiştilor francezi şi bineînţeles că descurajează complet ”frontul” anti-german. Cu atât mai mult cu cât politica europeană a guvernului de la Berlin este susţinută în realitate de o mare coaliţie de facto, socialiştii germani din Bundestag oferind întreaga susţinere faţă de măsurile legate de salvarea monedei comune. De altfel şi Parisul după o scurtă acoladă germanofobă tinde să recupereze vechea solidaritate franco-germană. Joi (30 iunie 2013), în premieră, preşedintele Francois Hollande şi cancelarul Angela Merkel au dat o declaraţie comună în pregătirea viitorului Consiliu European.

În aceste împrejurări este vital pentru guvernul de la Bucureşti să-şi reevalueze strategiile şi să caute o reconstituire a relaţiei cu Germania care, la Berlin, va fi citită ca o confirmare a angajamentului european.