Berlinala continuă să provoace titluri: după scandalul de la ceremonia de decernare a premiilor, joi a avut loc o ședință extraordinară a consiliului de supraveghere al festivalului internaţional de film. Întâlnirea a fost convocată de ministrul de stat pentru Cultură, Wolfram Weimer; biroul său a declarat ulterior că discuțiile despre 'orientarea Berlinalei' cu directoarea Tricia Tuttle vor continua în următoarele zile.

Anterior, tabloidul german Bild relatase că Weimer intenționează să o demită pe Tuttle din funcția de directoare a festivalului. Publicația a raportat că Weimer și Tuttle ar fi ajuns la concluzia că este nevoie de un 'nou început'.

A fost menționată și o fotografie de presă din 15 februarie, care ar putea afecta  credibilitatea lui Tuttle. În fotografie, directoarea festivalului pozează alături de echipa filmului 'Chronicles From the Siege' al regizorului palestiniano‑sirian Abdallah Alkhatib. În timp ce diverși membri ai echipei poartă eșarfe kufiya și o persoană ține ridicat un steag palestinian, Tuttle însăși nu poartă niciun fel de simbol.

Sprijin pentru Tuttle din partea lumii artistice și a angajaților

Înaintea ședinței, numeroase persoane și‑au exprimat public sprijinul pentru Tuttle: peste 500 de angajați ai Berlinalei au semnat o declarație împotriva posibilei ei destituiri. De asemenea, mai mult de 700 de cineaști germani și internaționali au semnat o scrisoare deschisă prin care cer ca Tuttle să nu fie făcută responsabilă pentru controversa legată de Gaza.

Berlinala: un festival politic

Ediția de anul acesta a Berlinalei a fost a doua sub conducerea Triciei Tuttle. La finalul unui festival de zece zile, marcat de un scandal pe rețelele sociale în jurul afirmației președintelui juriului, Wim Wenders, potrivit căruia cineaștii ar trebui „să stea departe de politică”, filmele câștigătoare ale marilor premii, "Yellow Letters" de Ilker Çatak și "Salvation" de Emin Alper, au demonstrat că Berlinala rămâne, alături de Cannes și Veneția, cel mai politic dintre cele trei mari festivaluri europene de film.

În ciuda acuzațiilor de „cenzură” formulate într-o scrisoare deschisă adresată festivalului, la adresa artiștilor care s‑au exprimat despre Gaza, și în acest an diverși laureați au folosit discursurile de mulțumire pentru a face declarații politice pe această temă.

Acuzația de genocid: ministrul părăsește sala

Un laureat a criticat în mod deosebit de clar guvernul german. Regizorul siriano‑palestinian Abdallah Alkhatib, care a primit premiul pentru cel mai bun debut pentru filmul său "Chronicles From the Siege", a spus că, în calitate de refugiat în Germania, fusese avertizat să nu depășească „linii roșii” în discursul său. Totuși, el a spus, conform traducătorului simultan: „Participați la genocidul Israelului în Gaza. Și cred că sunteți suficient de inteligenți ca să recunoașteți acest adevăr. Dar alegeți să nu vă pese.”

Carsten Schneider, ministrul federal al Mediului, singurul membru al guvernului prezent, a părăsit sala în timpul discursului lui Alkhatib. Mai târziu, el a declarat că aceste afirmații sunt „inacceptabile”.

Wolfram Weimer, însărcinatul guvernului federal pentru Cultură, a respins acuzația că Germania ar fi partener la un genocid în Fâșia Gaza: „Aceste afirmații false sunt răuvoitoare și otrăvesc dezbaterea politică. Ele distrug recunoașterea valorii artei cinematografice la Berlinală”, a spus el pentru „Tagesspiegel”.

Germania este considerată unul dintre cei mai apropiați susținători ai Israelului și este al doilea cel mai mare furnizor de arme al Israelului — mai ales din cauza responsabilității sale istorice pentru Holocaust. Această poziție politică este denumită „raison d’état”.

Experți în drepturile omului și cercetători ai Națiunilor Unite văd semne ale unui genocid comis de Israel în Fâșia Gaza. Israelul respinge ferm aceste acuzații și își descrie acțiunile drept autoapărare după atacurile teroriste ale Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023.

Directoarea festivalului: 'Nu primim instrucțiuni'

Statul german finanțează aproximativ 40 la sută din Berlinală. Având în vedere reducerile semnificative din bugetul pentru cultură, festivalul se află sub presiunea de a-și asigura în continuare sprijinul de stat.

Cu toate acestea, directoarea festivalului, Tricia Tuttle, subliniază că acest lucru nu limitează libertatea de conținut a festivalului: „Există o supraveghere strategică, în sensul că raportez cu privire la chestiuni financiare”, a declarat ea pentru DW. „Dar ceea ce facem, ceea ce spunem, ține în întregime de noi. Nu primim scrisori. Nu primim niciun fel de instrucțiuni.”

În scrisoarea deschisă adresată Berlinalei se argumentează că festivalul s-a poziționat politic în trecut - de pildă împotriva războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina sau în sprijinul protestelor din Iran - însă nu și oficial în legătură cu situația din Gaza.

Tuttle justifică acest lucru prin faptul că acest subiect este „foarte polarizant”. „În orice discuție trebuie să ții cont de complexitatea situației”.

Presiuni din mai multe părți

Berlinala este monitorizată îndeaproape și de autoritățile israeliene și de comentatori culturali din Israel.

Ambasadorul Israelului în Germania, Ron Prosor, l‑a lăudat pe Schneider pentru gestul de a părăsi gala: „Respect pentru ministrul Schneider și claritatea sa morală”, a declarat el pentru „Bild”. Berlinala își riscă buna reputație dacă devine „o platformă pentru cei care urăsc Israelul”.

Un blogger al publicației „Times of Israel” a scris că „elitele culturale ale Germaniei se joacă cu focul”, în timp ce un comentator al „Jüdische Allgemeine” a calificat discursul lui Alkhatib drept „instigare”.

Pe de altă parte, și campania care cere Berlinalei o poziție oficială cu privire la Gaza a pus presiune asupra cineaștilor. În timpul conferințelor de presă, aceștia au fost întrebați în mod repetat despre pozițiile lor politice.

Acest lucru a dus nu doar la afirmația controversată a lui Wenders, „Stați departe de politică”, ci și la faptul că multor invitați li s‑au pus întrebări care nu aveau nicio legătură cu filmele lor.

„Nu este bine pentru filme atunci când, în final, se scrie doar despre controverse și nu despre filme”, a spus Tuttle. Întrebările încărcate emoțional nu dăunează doar festivalului, ci și artiștilor invitați: „Oamenii sunt forțați să vorbească. Dacă nu vorbesc, este considerat un afront. Dacă vorbesc și nu spun ceea ce vrea să audă cel care întreabă, este din nou un afront. Iar dacă spun ceva greșit, este o problemă uriașă.”

Clipul cu Wenders, devenit viral, a determinat‑o, de asemenea, pe scriitoarea indiană Arundhati Roy să boicoteze festivalul. Ea a spus că cererea ca cineaștii să stea departe de politică este „o încercare de a reduce la tăcere o dezbatere despre o crimă împotriva umanității - și asta în timp ce se desfășoară în timp real sub ochii noștri, iar artiștii, scriitorii și cineaștii ar trebui să facă tot ce le stă în putere pentru a o împiedica.”

„Artiștii sunt liberi să își exercite dreptul la libertatea de exprimare așa cum decid ei înșiși”, a spus Tricia Tuttle, referindu‑se la agitația de pe rețelele sociale. De la ei „nu ar trebui să se aștepte să se pronunțe asupra tuturor dezbaterilor de ansamblu despre practicile trecute sau actuale ale unui festival asupra cărora nu au niciun control.”

Ursul de Aur pentru "Yellow Letters"

Ilker Çatak, al cărui film 'Yellow Letters' a câștigat Ursul de Aur, a ținut unul dintre cele mai impresionante discursuri ale serii. El a spus că atenția nu ar trebui să se concentreze pe citate de pe rețelele sociale care pun cineaștii unii împotriva altora: 'Nu suntem dușmani. Suntem aliați.' Adevărata amenințare ar fi 'autocrații, partidele de dreapta și nihiliștii timpului nostru. Să nu luptăm unii împotriva altora. Să luptăm împotriva lor.'

'Yellow Letters' spune povestea a doi artiști care își pierd locurile de muncă la un teatru de stat din cauza opiniilor lor politice. Filmul în limba turcă folosește Berlin și Hamburg drept decor pentru Ankara și Istanbul. Drama politică rămâne în mod deliberat vagă: numele politicienilor nu sunt menționate, iar ceea ce a dus exact la interdicția de a munci nu este explicat în detaliu.

Unii critici au considerat această imprecizie problematică, în timp ce alții au văzut în ea o forță - mai ales pentru că filmul a fost realizat în Germania. Ea amintește că cenzura artiștilor se poate întâmpla oriunde, nu doar în Turcia.

În timp ce Berlinala navighează prin dezbaterile polarizate ale vremurilor noastre, rămâne speranța că va rămâne fidelă misiunii sale de a oferi spațiu unor voci artistice diverse - chiar și controversate.