La aflarea veştii că actualul comisar pentru comerţ Catherine Ashton a fost desemnată viitor ministru de externe al Uniunii Europene, presa britanică a reacţionat cu nemărginită uimire.

Cariera politică a viitorului şef al diplomaţiei europene este limitată la doar opt ani. În plus Catherine Ashton nu a fost niciodată aleasă democratic într-o funcţie politică ,ci a avansat în funcţii pe scara ierarhică a birocraţiei.

Născută în 1956, Catherine Ashton a studiat economie la Londra. După studii, a lucrat ca lobbyist iar în 1998 a ajuns preşedintele unui oficiu de sănătate dintr-o provincie britanică. Din 1999, Catherine Ashton reprezintă partidul Conservator în Camera Superioară a parlementului, iar din anul 2001, a lucrat în diferite ministere de la Londra ca funcţionară, printre care ministerul justiţiei şi cel al educaţiei, dar nu şi ministerul de externe.

În toamna anului 2008, destinul i-a venit în ajutor. Comisarul pentru comerţ de atunci, britanicul conservator Peter Mandelson a fost rechemat în ţară pentru a-l salva pe premierul Gordon Brown de atacurile politice din rândul propriului partid. Postul de comisar pentru comerţ a devenit vacant, iar Catherine Ashton a fost propusă în funcţie pentru că era cea mai comodă alegere.

La acea dată, în decursul audierii ei în Parlamentul european, deputatul britanic membru al partidului UK Independence, Nigel Farradge a întrebat: "Dacă privim puţin la cariera Dumeavoastră politică nu găsim nicio calificare potrivită pentru postul pe care urmează să-l ocupaţi, mai ales într-o perioadă atât de dificilă."

Iar Catherine Ashton a răspuns: "Am calificarea de negociator. Asta pot să fac!"

Iar dacă cineva ar pune întrebarea ce o califică pe Catherine Ashton drept ministru de externe al Uniunii Europene, ea ar da probabil acelaşi răspuns.

Adevărul este însă şi că Ashton nu a aplicat pentru postul de şef al diplomaţiei europene. Alegerea ei a fost rezultatul jocului politic al premierului britanic Gordon Brown, care a dorit iniţial să-l propulseze pe Tony Blair în funcţia de preşedinte al Consiliului European. Nereuşind, Brown a blocat negocierile în acest sens atâta timp până când restul şefilor de stat şi de guvern ai statelor membre ale Uniunii Europene au cedat , aprobând ocuparea postului de ministru de externe european de către un politician britanic. Iar Catherine Ashton a ajuns să ocupe şefia diplomaţiei europene abia după ce David Miliband a anunţat surprinzător că se retrage din cursă.

Autori: Barbara Wesel/ Maria Pascu
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu