Feldafing, lângă Lacul Starnberg, la 36 de kilometri distanță de München. Suntem pe urmele lui Heinrich Schütz, fost medic SS, care a locuit aici după procesul său penal. A fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru complicitate la uciderea a 11 persoane și pentru tentativă de omor. Doar atât s-a putut dovedi împotriva sa, victime au existat însă mult mai multe. Schütz a omorât deținuți din lagărul de concentrare Dachau, supunându-i unor experimente pseudo-medicale.

În mica localitate Feldafing nimeni nu știe despre asta, chiar dacă unii își mai amintesc de Schütz. O fostă vecină are grijă de mormântul lui. O întrebăm dacă știa că fusese condamnat. "Nu se poate așa ceva", răspunde ea. "Era un om bun, mereu drăguț și plăcut". Ceea ce află de la noi despre el o "șochează", repetă femeia de câteva ori.

Distrugerea clerului

Septembrie 1939. Kazimierz Majdański, pe atunci în vârstă de 23 de ani, tocmai se pregătește de absolvirea studiilor de teologie la seminarul din orașul polonez Włocławek. Ocupanții germani încep arestarea sistematică a intelectualilor polonezi, inclusiv a preoților. Și Majdański este trimis la lagărul Sachsenhausen, mai târziu la Dachau.

Din 1940, acolo au fost închiși peste 2.700 de prelați creștini din toată Europa. Peste 1.700 dintre ei erau polonezi, jumătate dintre aceștia au murit în lagăr.

În primăvara lui 1940, la Dachau ajunge și medicul SS Heinrich Schütz, doi ani mai târziu acesta conduce deja departamentul de medicină internă în spitalul lagărului. "Cu hărnicie neobosită și dedicație ieșită din comun", după cum se menționează la avansarea sa în gradul de maior.

Dachau este un centru pentru experimente pseudo-medicale. Prizonierii sunt infectați intenționat cu malarie sau tifos, se testează pe ei expunerea la hipotermie și hipotensiune. Schütz se ocupă de experimentele cu septicemie și flegmoane, infecții purulente. În tratamente sunt folosite substanțe biochimice despre care se știa deja pe atunci că nu dau rezultat. La Dachau, acestea sunt testate în principal pe preoți. Aceștia sunt relativ sănătoși, susțin medicii SS, care așteaptă astfel o imagine clară a efectului substanțelor testate.

Experimentul

Noiembrie 1942. La infirmerie, se intersectează drumurile lui Kazimierz Majdański și Heinrich Schütz. 20 de preoți au fost selectați pentru un experiment. Sunt puși să tragă lozuri cu literele A sau B. Apoi, medici ca Schütz le injectează puroi. Unii mor în interval de 24 de ore. Cei care supraviețuiesc primele zile, sunt tratați: cei din grupul A cu un medicament care dă rezultate, sulfonamidă Tibatin, cei din grupul B cu substanțe biochimice.

Kazimierz Majdański este în al doilea grup. Treptat, devine tot mai lipsit de putere. O comisie care vizitează constant secția de experimente constată extinderea flegemoanelor. Heinrich Schütz este cel mai important membru al comisiei. Este primul care verifică pacienții, le pune întrebări infirmierilor, dictează protocolul exact de tratament. El știe că deținuții pe care se fac testele vor muri, dar nu face nimic pentru a le salva viețile. Pentru el, ei sunt doar niște cobai.

Membrii SS care intră în camerele bolnavilor nici nu se pot uita la corpuile îngălbenite ale acestora. Puroiul curge din rănile lor. Unora li se amputează membre. Mor încet, suportând suferințe inumane. Se așteaptă ca și Kazimierz Majdański să moară.

Îngerul din Dachau

"La Dachau, am văzut și oameni, și bestii. Bestiile au fost cei care își pierduseră umanitatea", spunea Majdański în 1995 într-un interviu la DW.

Pe secțiile de experimente, lucrau ca infirmieri deținuți politici germani, mai ales social-democrați și comuniști. Printre ei, infirmierul-șef Heinrich Stöhr, numit "Heini" de deținuți. Majdański își amintește de zâmbetul lui blând atunci când se trezea din operații dureroase. De la el află tânărul preot că este în pericol de septicemie, o infecție periculoasă a sângelui. "Vreau să te salvez", îi spune Heini. În secret, el îi administrează lui Majdański injecții cu Tibatin. Stöhr îi salvează astfel și pe alții.

Majdański supraviețuiește eliberării lagărului, la 29 aprilie 1945. Această dată va marca în viața sa în etape importante. Exact 30 de ani mai târziu, autoritățile comuniste din Polonia îi dau aprobare pentru crearea operei vieții sale – Institutul pentru familie din cadrul Academiei Teologice din Varșovia, institut care există și în ziua de azi. Infernul din lagărul de exterminare cu coșmarurile lui îl bântuie însă în tot timpul vieții.

Medic pentru celebritățile locale la Essen

După război, fostul maior SS Heinrich Schütz locuiește în Essen-Bredeney. Medicul internist a deschis un cabinet în cea mai bună zonă din oraș. Printre pacienții săi se numără industriași bogați și bancheri cu familiile lor. El însuși este membru în exclusivistul Rotary Club.

În timp ce Schütz își începe cariera de medic la Essen, au loc la Nürnberg procese împotriva criminalilor celui de-al Treilea Reich. Martor este și fostul infirmier-șef Heini, care face referire de mai multe ori la medicul care s-a ocupat la Dachau de experimentele cu septicemie. Nimeni nu este însă interesat de fostul doctor SS. În următorii 25 de ani, criminalul din Dachau duce o viață liniștită în regiunea Ruhr și întemeiază o familie, are patru copii.

Vinovat nepedepsit

Abia în 1966 începe o acțiune în justiție împotriva lui Schütz. Cinci ani mai târziu este arestat. Nu stă decât două luni în arest preventiv, pentru că o bancă privată din Essen - Burkhardt & Co. - îi plătește cauțiunea, în valoare de 250.000 de mărci germană, pe atunci o sumă foarte mare. Schütz este eliberat.

În octombrie 1975 începe procesul său la tribunalul München. El ar "fi omorât pentru că viața persoanelor pe care a făcut experimentele i s-ar fi părut nefolositoare și fără valoare", "le-a provocat victimelor sale suferințe grave, cu o atitudine fanatic rasistă, lipsită de orice sentiment de omenie", a formulat acuzarea.

Verdictul a venit cinci săptămâni mai târziu: 10 ani de închisoare. Sentința este definitivă, dar Schütz nu ispășește nicio zi de detenție. Medicii confirmă că este bolnav și că nu poate fi încarcerat.

În loc să meargă la închisoare, se mută cu familia la Feldafing, la doar 50 de kilometri distanță de Dachau. Acolo nimeni nu-i cunoaște trecutul. Schütz nu iese în evidență. Trăiește la marginea satului, este mai tot timpul acasă, iese uneori la plimbare. Fostul medic SS moare în 1986 la vârsta de 80 de ani.

Putem în sfârșit să ne privim în ochi!

La data aceasta, Majdański este deja episcop al diocezei Szczecin (Stettin) în nord-vestul Poloniei, profesor de teologie și membru al unor comitete importante la Vatican. El și-a întâlnit torționarul în toamna lui 1975, la procesul de la München. Într-un gest de reconciliere, episcopul Majdański îi întinde mâna lui Schütz. "Doctorul Schütz nu mai voia să-mi dea drumul la mână când i-am spus în sala de tribunal: 'În sfârșit putem să ne privim unul pe altul în ochi!' Iar Schütz i-a șoptit: 'Am fost obligat să o fac, dar am făcut mai puțin decât mi s-a cerut'.“

"Nu este oare un criminal una din cele mai sărace ființe de pe pământ?", scrie Majdański în memoriile sale. "Această întrebare l-a preocupat până la sfârșitul vieții sale", crede Danuta Bazyluk, fostă asistentă a episcopului.

Am vrut să aflăm de la copiii lui Schütz dacă tatăl lor le-a povestit despre această scenă a iertării, dacă și-a regretat acțiunile? Copiii preferă să tacă și ne-au comunicat că morții ar trebui lăsați în pace. Trecutul aparține trecutului. Uitare.

Împăcare

Cu totul altfel în cazul celuilalt Heinrich - Heinrich Stöhr. Fostul infirmier a devenit după război un activ politician social-democrat, deputat în parlamentul regional bavarez, implicat în chestiuni sociale. Alături de soția sa, s-a implicat în crearea unui cămin de bătrâni la Weißenburg, care ulterior a fost redenumit cu numele celor doi. O stradă chiar poartă numele "îngerului" de la Dachau.

După război, episcopul Majdański nu a reușit să-i mulțumească personal salvatorului său. "Heini" a murit în 1958. Nepoata sa Irmgard Forster își amintește însă că episcopul i-a vizitat mormântul. Pe piatra funerară stă: "Viața voastră a fost o luptă, acțiunile voastre au fost în serviciul Binelui, iubirea voastră de oameni a fost nemăsurată".

Heini credea în oameni, la fel ca Majdański. Episcopul este considerat militant pentru pace și reconciliere. În noiembrie 1965, el a semnat renumita scrisoare pastorală a episcopilor polonezi adresată fraților lor de credință germani: "Vă iertăm și vă rugăm să ne iertați". Cu această scrisoare a început procesul reconcilierii germano-poloneze. Atât privat, cât și oficial, Kazimierz Majdański a acționat pentru împăcare: la catedrala din Szczecin (Stettin) a fost adesea vizitat de episcopi germani prieteni, cu care a ținut slujbe comune și pe care i-a primit cu ospitalitate.

Episcopul Majdański a murit la 29 aprilie 2007, în ziua aniversării eliberării lagărului Dachau. Colaboratorii săi cei mai apropiați sunt siguri de un lucru: Kazimierz Majdański s-a rugat toată viața sa pentru Heini Stöhr, îngerul său păzitor de la Dachau. Dar și pentru criminalul Heinrich Schütz.

Din seria de reportaje "Vinovați nepedepsiți". Un proiect al redacției poloneze a DW cu Interia și Wirtualna Polska: dw.com/zbrodniabezkary