Când Berlinul a dat săptămâna trecută lumină verde pentru livrarea a 20 de avioane de luptă tip Eurofighter Typhoon către Turcia a devenit clar că noul cancelar, Friedrich Merz, desfăşoară o politică mai pragmatică faţă de Ankara decât predecesorii săi Angela Merkel şi Olaf Scholz.

"Haideţi să folosim enormul potenţial al relaţiilor noastre", a declarat Merz în faţa presei, după întâlnirea de la Ankara cu preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan. El a adăugat: "În timpuri geopolitice, în care mari puteri marchează politica, Germania şi Europa trebuie să-şi extindă parteneriatele strategice". Turcia nu poate fi ocolită, a mai afirmat cancelarul.

Tocmai acum, pe fundalul numeroaselor conflicte de la porţile Europei, guvernul federal încearcă evident o nouă abordare în relaţiile cu parteneri dificili.

Critici la capătul vizitei

Între aceştia se numără şi Turcia. Germania şi Europa asistă doar în prezent la toate mijloacele, inclusiv nedemocratice, la care preşedintele Erdogan recurge pentru a-i oprima pe adversarii politici şi a-şi consolida puterea. De aceea afirmaţiile lui Merz au fost criticate în Germania.

Preşedintele grupului de prietenie germano-turcă din Bundestag, Serdar Yüksel, i-a reproşat lui Merz că-i promite Turciei o apropiere de UE, dar nu spune "nicio vorbă despre deţinuţii politici, despre îngrădirea libertăţii presei sau despre lideri democraţi de opoziţie cum este Ekrem Imamoglu". Aceasta transmite un semnal greşit, a avertizat politicianul social-democrat.

Imamoglu este în prezent cel mai important adversar politic al lui Erdogan, şi se află de câteva luni la închisoare. În conferinţa de presă de la capătul întrevederii cu Erdogan Merz nu i-a rostit numele iniţial. Abia după ce un jurnalist l-a întrebat de Imamoglu, Merz a răspuns: "Mi-am exprimat îngrijorarea că independenţa justiţiei nu este aşa cum ne-o închipuim noi".

Schimbare dictată de realpolitik

Faptul că guvernul federal vrea să-şi extindă cooperarea cu Turcia şi de aceea se abţine să critice Ankara are şi motivaţii de politică internă - cu precădere înăsprirea politicii Germaniei în materie de migraţie. Turcia controlează unele din rutele centrale de migraţie către Europa şi Merz împreună cu miniştrii săi văd în asta o mare şansă. Ei vor să majoreze cifra expulzărilor din Germania şi speră că Turcia va primi mai mulţi din acei oameni pe teritoriul său decât a făcut-o până acum.

Rămâne de văzut dacă planul guvernului german se va materializa şi Ankara va fi dispusă să găzduiască un număr substanţial mai mare de expulzaţi. La nivel oficial, cel puţin, nu s-a vorbit despre nimic concret. În următoarele luni vor avea loc noi întâlniri la nivel de miniştri.

Friedrich Merz s-a străduit vizibil în cursul vizitei la Ankara să creeze o bună atmosferă. Turcia a fost prima ţară din afara UE şi a SUA pe care cancelarul a vizitat-o de la învestirea sa în funcţie. Şi acesta s-a dorit a fi un gest deosebit, la fel ca şi faptul că a fost însoţit în călătorie de soţia sa Charlotte.

Voinţa întăririi relaţiilor bilaterale s-a făcut perceptibilă şi în tonul abordat. Ani în şir Germania a manifestat reţinere în privinţa dorinţei Turciei de a deveni membră a UE. Acum şeful executivului de la Berlin a vorbit de o mai strânsă apropiere a Turciei de UE. "Vrem să netezim în continuare calea către Europa", a afirmat Merz, dar a completat că asta depinde de anumite criterii - democraţie şi stat de drept. Din perspectiva Ankarei acesta este un mare pas înainte, care-i poate fi folositor lui Erdogan mai ales în politica internă.

Situaţia din Gaza a generat o aprigă dispută

Un alt motiv pentru care Merz vrea relaţii mai strânse cu Ankara este rolul Turciei la potenţiala soluţionare a conflictelor internaţionale. Preşedintele Turciei întreţine bune relaţii cu Moscova şi Kiev, se înţelege bine cu preşedintele SUA, Donald Trump, şi are strânse contacte atât cu gruparea islamistă radicală Hamas din Fâşia Gaza, cât şi cu noua conducere din Siria. În plus, Ankara urmăreşte în Orientul Mijlociu acelaşi obiectiv ca şi Germania: soluţia celor două state.

Pe acest numitor comun Merz a vrut să-l utilizeze constructiv în Turcia. Dar în privinţa situaţiei din Fâşia Gaza între el şi Erdogan a izbucnit un conflict spontan la scenă deschisă.

În timp ce Merz s-a poziţionat clar de partea Israelului, Erdogan a acuzat din nou această ţară de "genocid". În repetate rânduri preşedintele Turciei l-a contrazis pe oaspetele german, învinuind răspicat Israelul de situaţia actuală din Gaza. În replică, Merz a cerut Turciei să "determine Hamas să se alăture şi celei de-a doua faze" a acordului negociat privind Gaza. Faza a doua prevede între altele ca organizaţia islamistă radicală, trecută în UE şi SUA pe lista grupărilor teroriste, să depună armele.

Dar nu este deloc clar dacă Turcia este capabilă să exercite atâta influenţă încât să determine Hamas să-şi predea arsenalul. Neclar rămâne în continuare cum ar putea fi constituită o misiune internaţională de menţinere a păcii în Gaza. Turcia şi câteva state arabe sunt în principiu de acord să participe la alcătuirea ei. Dar cu condiţia existenţei unui mandat din partea ONU, ceea ce Israelul refuză.

Atâta timp cât planul de pace nu poate fi aplicat integral, o altă dorinţă a Berlinului alunecă în plan îndepărtat: participarea la reconstrucţia Fâşiei Gaza.

Au fost abordate şi teme economice

Dincolo de conflictele internaţionale pe agenda convorbirilor s-au aflat şi teme economice. Se doreşte aprofundarea cooperării în industria de apărare şi în proiecte de transport şi infrastructură. Erdogan este foarte interesat ca Turcia, membră a NATO, să dobândească mai facil acces la arme europene, avioane de luptă şi alte mărfuri militare.

În Germania trăiesc aproximativ trei milioane de oameni de origine turcă. Germania este cel mai important partener economic al Turciei şi cel mai mare investitor. Volumul schimburilor comerciale se cifrează în prezent la aproximativ 55 de miliarde de euro şi creşte de la an la an. De aceea şi facilitarea obţinerii vizei pentru reprezentanţi ai economiei s-a aflat pe agenda discuţiilor.