DW: Ați constatat că xenofobia este în creștere în estul Europei. Ce cauzează acest trend?

Juliana Roth: Noțiunea de "Europa de Est" este una cu o istorie considerabilă. Acest construct provine din vestul Europei, din secolul al XVIII-lea și se referă la partea estică a continentului ca fiind "altfel", "străină", "ciudată", deseori chiar "înapoiată". Aceste calificative nu s-au schimbat până în ziua de azi. De fapt, societățile din țările estice care sunt puse laolaltă au foarte puțin în comun. Au religii, tradiții și culturi diferite, precum și istorii individuale. Ceea ce au în comun este mai degrabă ceva recent: apartenența obligatorie la sistemul sovietic și consecințele mentale și politice ale acesteia. Una dintre aceste urmări este actuala xenofobie ascendentă. Ea este legată strâns de perioada sovietică.

Fiecare societate din spațiul sovietic era izolată de lumea înconjurătoare, foarte imobilă, cu contacte minime cu străinătatea, nici măcar cu "popoarele înfrățite". Toți vedeau doar propria ogradă, unde foarte rar veneau străini. Până și contactele cu studenții străini din Africa și America Latină erau interzise.

Schimbarea de macaz majoră de după prăbușirea comunismului a generat insecurități multiple în numeroase domenii ale vieții. Cei mai mulți oameni își consumau energia încercând să se descurce cu noua rutină cotidiană. Ceea ce a lăsat puțin loc liber pentru extinderea orizonturilor proprii. În căutarea noii identități sociale a căpătat o importanță sporită raportul dintre "noi și ceilalți". Exemple: țările baltice au avut ceva împotriva Rusiei, Slovacia împotriva Ungariei, România împotriva minorității roma. Un naționalism latent a existat mereu în aceste țări, iar criza refugiaților de azi nu face decât să-l reactiveze exacerbat.

Sunt toate acestea valabile doar pentru "Europa de Est"?

Tema "xenofobiei est-europene" a fost scoasă acum în evidență de disensiunile din cadrul UE privind preluarea de refugiați. În plus, se face uz cu plăcere de stereotipurile privind estul Europei. De fapt remarcăm revenirea xenofobiei în întreaga Europă. Ce legătură mai are fenomenul doar cu "estul Europei"? Teama de străini este un sentiment uman normal. O reacție emoțională subiectivă față de necunoscut, neașteptat și posibil amenințător. Chiar dacă caracterul uman este marcat în general de această teamă și respingere față de străini, ceea ce putem vedea peste tot în lume, felul în care fiecare societate în parte reacționează la aceste probleme este unic de la caz la caz.

Ca să generalizăm: în "vechile" democrații europene, xenofobia are conotații negative și este controlată politic. În "noile" democrații, fenomenul nu a fost adus încă sub control politic și social. Încerc să urmăresc discursul mediatic privind refugiații din presa estică și sunt indignată de felul în care refugiații sunt descriși la grămadă în lumini negative. Discursul politicienilor, al comentatorilor, al străzii este cumva de la sine înțeles xenofob.

În societățile estice, care au avut mai puțină experiență cu străinii și o tradiție democratică mai de scurtă durată, domină tradiționalismul și paternalismul în dauna liberalismului. Este și aceasta una din explicații?

Nu sunt de acord cu această formulare, care asociază modelul vestic pozitiv cu democrația și liberalismul, în timp ce estului i se circumscriu valori mai puțin simpatice ca tradiționalismul, patriarhatul și importanța familiei. Trăim într-o perioadă în care aceste noțiuni și-au pierdut mult din sensul inițial. Globalizarea a schimbat multe în ordinea socială și a arătat că împărțirea lumii în negru și alb nu aduce multe câștiguri. Mi se pare că vestul utilizează în exces paradigme depășite în evaluarea estului post-socialist. În ciuda percepției generale: spre deosebire de Germania, societățile estice au experiențe istorice ample ale traiului alături de străini. Au făcut parte în istoria lor din mari imperii - rus, otoman, austro-ungar. Multiculturalitatea vechilor imperii era incomparabilă cu cea a statelor naționale rezultate. Era enormă diversitatea limbilor, religiilor, tradițiilor și culturilor. Această diversitate era însă administrată pe baza altor principii decât cele care ne sunt nouă dragi azi - ierarhic, cu o diviziune etnică clară în cadrul conviețuirii în imperiu. Foarte departe de pretențiile noastre de azi privind integrarea.

Cum calificați prestația politicienilor din aceste țări în criza refugiaților?

Politicienii est-europeni sunt într-un fel de situație sandviș. Pe de o parte trebuie să țină cont de părerile propriilor alegători, care îi resping predominant pe străini. De asemenea, trebuie mulțumite partidele din alianțele interne ale acestor țări. Pe de altă parte, ei au obligația de a respecta deciziile europene comune. În dosarul refugiaților remarcăm discrepanța dintre nivelurile național și european. Se remarcă în prezent trei orientări: contestarea pe față a deciziilor europene, adoptarea de poziții neclare și practicarea dublei măsuri. Ceea ce au toate aceste trei curente în comun este lipsa voinței de a accepta dominanța Bruxelles-ului.

Juliana Roth este profesor la Institutul pentru comunicare interculturală al LMU München.