Cutremurul cu magnitudinea 9 pe scara Richter, produs în urmă cu zece ani, a distrus mai întâi sursa de alimentare principală, după care tsunami-ul a inundat generatoarele de energie de urgență. La scurt timp după aceasta, combustibilul din trei din cele șase reactoare de la instalația nucleară Fukushima Daiichi s-a supraîncălzit, provocând topiri ale miezului.

În încăperile reactorului au urmat multiple explozii de hidrogen gazos eliberat din vasele sub presiune. Imaginile televizate ale norilor radioactivi de fum de deasupra mormanelor s-au întipărit în memoria colectivă a lumii. Particulele radiante au contaminat peste 1.000 de km pătrați, determinând 160.000 de oameni să părăsească regiunea. 

Zece ani mai târziu, semnele vizibile ale catastrofei au dispărut. În zona de 20 de kilometri din jurul instalației nucleare, excavatoarele și macaralele demolează numeroasele clădiri și case care au devenit nelocuibile din cauza cutremurului și a contaminării. Munții de saci de decontaminare, care timp de ani de zile au urâțit peisajul, au fost îndepărtați. Pe multe câmpuri și pajiști pot fi văzute panouri solare. 

La un deceniu de la tragedie, evaluarea situației conține deopotrivă ”lumini și umbre”, afirmă guvernatorul Fukushimei, Masao Uchibori. ”Un aspect pozitiv este scăderea nivelului de radiații. Astăzi, ca urmare a eforturilor de decontaminare, numai 2,4% din suprafața prefecturii Fukushima continuă să fie închisă”, spune Uchibori. ”Partea proastă este că 37.000 dintre foști rezidenți sunt în continuare evacuați”.

340 de kilometri pătrați nelocuibili

Deși toate ordinele de evacuare pentru zona de 20 de kilometri au fost suspendate, părți mari din orașele situate în imediată apropiere de centrala nucleară, precum și așezările de pe direcția nord-vest continuă să fie contaminate în mod semnificativ. Este vorba despre o suprafață de circa 340 de kilometri în care radioactivitatea este de cel puțin 50 de ori peste limita standard de un milli-Sievert. 

Până în prezent, în aceste orașe au fost înființate doar mici zone economice speciale decontaminate, menite să servească drept capete de pod pentru o relocare ulterioară. Deși între 30 și 60 la sută dintre foștii rezidenți au revenit în orașele mai îndepărtate de centrala nucleară, printre aceștia se află numai câteva familii cu copii. Oamenii se tem de radiații și mulți dintre ei au ales să trăiască în alte părți. 

Așadar cei mai mulți oameni reveniți acasă sunt în vârstă. Printre aceștia o găsim pe Tomoko Kobayashi, 68 de ani, care conduce o pensiune situată la 14 kilometri de centrala nucleară împreună cu soțul ei. După cutremur, doamna Kobayashi a fugit la familia fiului ei, în oraşul Nagoya. 

Totuși, dorul de plaiurile pe care le iubea a rămas. ”Mâncărurile și alimentele nu aveau un gust la fel de bun în Nagoya ca în Fukushima”, povestește Kobayashi în pensiunea sa. ”Așa că ne-am întors să vedem dacă alimentele locale pot fi consumate din nou”. 

Cuplul Kobayashi s-a alăturat unui grup de cetățeni care au efectuat propriile măsurători de radiații la nivelul solului, aerului și al alimentelor. Potrivit datelor culese de aceștia, consumul de orez și legume este sigur.

Reconstrucție lentă

Atașamentul față de glie l-a motivat și pe Seimei Sasaki să se întoarcă. Familia sa locuiește în această regiune de generații – închiriază câmpuri fermierilor de orez și trăiesc din recolta unei mici păduri. Bărbatul în vârstă de 95 de ani, care și-a renovat casa, construită în stil tradițional, spune că nu își face iluzii cu privire la viitor. 

”Sper că reconstrucția va fi dusă la bun sfârșit cât mai repede posibil. Însă va dura 30, poate chiar 50 de ani, până când totul va fi din nou cum trebuie”, spune el. ”Aș dori să văd mai mulți oameni care cultivă din nou. Dar nu vine nimeni”. 

Unul dintre motive sunt plățile compensatorii ridicate. ”Mulți dintre oamenii evacuați și-au cumpărat o casă nouă în altă parte și nu vor să se întoarcă”, spune nonagenarul. 

Lumini și umbre planează și asupra locului în care s-a produs catastrofa: la centrala nucleară Fukushima Daiichi, ruinele au rezistat cutremurelor care au urmat. Însă procesul de curățare este îngreunat de nivelul mare de radiații. Aici s-au acumulat peste 1.000 de rezervoare cu 1,3 milioane de metri cubi de apă. 

Tepco, operatorul centralei, ar dori să arunce apa în Pacific. Însă guvernul ezită, căci lichidul conține tritiu radioactiv. De asemenea, încă nu se știe unde este combustibilul topit și cu atât mai puțin modul în care ar putea fi transportat. Managerul Tepco, Akira Ono, care se ocupă de curățare, evită să ofere un răspuns clar. ”Dacă întrebați zece persoane, primiți zece opinii”, a explicat el. 

Nu se renunță la energia nucleară

Altfel decât în Germania, dezastrul de la Fukushima nu a pus în mișcare schimbări de politică energetică în Japonia, unde de circa opt ani guvernează o coaliție conservatoare, care susține necesitatea utilizării pe mai departe a energiei nucleare. Cu toate acestea, din cauza nevoii de a moderniza tehnologia de securitate, doar unul din șase din cele 54 de reactoare a putut reporni. Potrivit unor sondaje, cei mai mulți japonezi ar fi împotriva utilizării în continuare a acestora. Acest lucru nu are însă niciun efect în alegeri, explică Kristina Iwata-Weickgenannt de la Universitatea din Nagoya.

”Cu excepția anilor ´60 și începutul anilor ´70, Japonia nu a avut niciodată o cultură de protest foarte pronunțată. Dimpotrivă, activismul politic a cunoscut o stigmatizare puternică de atunci. Nu mă mir că protestele inițiale împotriva energiei nucleare au încetat în mare măsură”, spune experta germană. 

Cu toate acestea, cel puțin în Fukushima, oamenii se bazează pe electricitatea verde. Proporția se așteaptă să crească de la 40% în clipa de față, la 100% până în 2041.