Si de o parte, si de cealalta, politicieni si analisti turnau cumva toata esenta societatii romanesti in verdictul final al judecatorilor. Parea ca insusi viitorul Romaniei atarna de sensul deciziei pe care o va lua instanta. Acesta a fost cel putin mesajul pe care societatea civila din jurul lui Dan Voiculescu l-a transmis constant.

In locul unei mini-revolutii, au aparut doar cateva comentarii mai mult sau mai putin decente, iar politicienii au fost mai degraba retinuti, cu unele exceptii si ele aproape de inteles.

Pe de alta parte, pedepsele mari primite de inculpati in dosarul ICA, dar mai ales cei zece ani de inchisoare cu executare luati de Dan Voiculescu si masurile fara precedent pentru recuperarea prejudiciului - confiscarea sediilor Grivco si Antena 3 si a sumei de 11 milioane de dolari din conturile fiicelor mogulului - reprezinta, e adevarat, un salt urias pentru justitia din Romania.

S-a introdus astfel tema judecatii modului in care au fost facute privatizarile, mai mici sau mai mari, care au transformat statul roman intr-o ruina, dar au imbogatit o mana de indivizi care pareau a fi fost conectati la un sistem special infiintat pentru acest scop.

Dincolo de bucuriile naive ale unora si comentariile extreme ale altora - ca incatusarea lui Voiculescu reprezinta o a doua revolutie sau echivaleaza cu decesul oficial al comunismului sau al Securitatii -, dincolo si de bocetul neincetat care este difuzat pe postul Antena 3, morala cea mai importanta a condamnarii lui Voiculescu este ca in Romania s-ar putea face dreptate indiferent de numele celui care a gresit.

Cititi articolul integral pe Ziare.com accesand linkul de mai jos.