Care e situaţia libertăţii presei în Germania? Această întrebare destul de abstractă produce în prezent supărări foarte concrete. La Dresda, la marginea unei demonstraţii a mişcării de dreapra Pegida a existat săptămâna trecută un incident care face în continuare valuri. O echipă de filmare a postului public de televiziune ZDF a fost înjurată de demonstranţi ai Pegida, pentru a fi ulterior, potrivit datelor comunicate de acest post, reţinută de poliţia landului Saxonia, vreme de 45 de minute. Pentru constatarea datelor de identitate, după cum au precizat mai târziu poliţiştii. Redactorul şef al ZDF, Peter Frey, a vorbit despre o "clară îngrădire a relatării libere".  

Legea spune: ziariştii au voie să filmeze demonstraţii

Cercetările sunt încă în curs. Potrivit poliţiei, un demonstrant, locuitor din Dresda, s-a adresat poliţiştilor pentru a depune plângere la adresa unui ziarist din echipa de filmare, care l-ar fi ofensat. Între demonstrant şi ziarist s-a iscat o ceartă având drept miză dreptul echipei tv de a-i filma pe demonstranţi din imediata apropiere. Demonstrantul a susţinut că acest drept nu există şi a depus plângere la adresa ziaristului. La rândul său ziaristul a depus plângere pentru jignire. Poliţia spune astăzi că nu a făcut decât să despartă cele două tabere pentru a evita escaladarea. Dar acest punct de vedere este controversat. Premierul landului Saxonia, Michael Kretschmer, membru al formaţiunii creştin-democrate CDU, a luat apărarea poliţiştilor, evidenţiind că este inevitabilă "constatarea datelor personale ale tuturor celor implicaţi pentru anchetarea unui eventual delict penal". Şeful poliţiei din Dresada a respins acuzaţia că ar fi existat o cooperare cu demonstranţii Pegida. Organizaţii ale ziariştilor cer elucidarea completă a cazului.

Dar până vor fi clarificate complet detaliile disputei de la Dresda dintre ziarist, demonstrant şi poliţişti va mai trece probabil ceva timp. O privire aruncată în legislaţie arată însă care sunt drepturile ziariştilor când vine vorba de a filma şi a fotografia la demonstraţii. Şi este evident că tocmai la manifestaţii publice ziariştii au datoria şi dreptul de a face fotografii şi filme video. Asta face parte din sarcinile lor de serviciu. Aşa încât cine ia parte la o demonstraţie este indirect de acord să se filmeze şi fotografieze. Că ziarstul are voie să publice apoi imaginile respective - asta se supune unor reguli suplimentare. În mod fundamental, dacă o persoană poate fi clar recunoscută într-o imagine, atunci este necesar acceptul ei pentru publicare. Dar există şi excepţii de la această regulă, mai ales când e vorba de manifestări publice şi demonstraţii. În astfel de cazuri se pleacă de la următoarea premisă: cine nu se împotriveşte explicit să fie filmat, acela este tacit de acord. Chiar şi în cazuri de felul celui din Dresda, unde persoane au vrut să se împotrivească publicării imaginilor, este valabilă următoarea regulă: în acest caz informarea opiniei publice este prioritară în faţa dreptului unei persoane la propria imagine. În astfel de cazuri a-i înjura pe ziarişti nu ajută deci cu nimic.

Atacuri tot mai frecvente

Dar ziariştii sunt tot mai frecvent înjuraţi. Cazurile de atacuri verbale şi fizice asupra ziariştilor se înmulţesc. Un caz foarte comentat s-a petrecut la începutul anului la Cottbus, în landul Brandenburg, unde refugiaţi şi ziarişti au fost atacaţi de-a valma. Membri ai asociaţiei de dreapta "Zukunft Heimat" au făcut atmosferă împotriva reporterilor postului public tv regional Rundfunk Berlin-Brandenburg (rbb). În consecinţă, ziariştii au fost înjuraţi chiar şi de femei mai în vârstă, care i-au numit "trădători ai propriului popor". Unii ziarişti au fost molestaţi şi echipamentul lor a fost deteriorat.

Nici în mediul noii formaţiuni populiste de dreapta "Alternative für Deutschland" (AfD) incidentele nu constituie o raritate. În iunie, doi reporteri din Bremen au fost atacaţi la o reuniune a aripii naţionaliste a AfD, desfăşurată într-un sat din landul Saxonia-Anhalt, un aparat de filmat fiind complet distrus.

În ultima vreme a şi fost pus la îndoială faptul că poliţia şi justiţia se află mereu de partea ziariştilor pentru a proteja libertatea presei. Un caz petrecut în satul Fretterode din Turingia este elocvent. Doi ziarişti freelancer din Göttingen s-au postat pe stradă pentru a vedea cine intră şi iese din casa liderului NPD, Thorsten Heise. Acesta este unul din cei mai cunoscuţi neonazişti din Germania şi organizează reuniuni care sunt sub supravegherea serviciului de contraspionaj german, Verfassungsschutz. Ziariştii au fost observaţi de neonazişti şi au încercat să dispară la bordul maşinii cu care veniseră. Dar la ieşirea din sat au fost opriţi de atacatori care se îndreptau spre maşină având în mâini bâte de baseball şi leviere. După o scurtă urmărire maşina a juns în şanţ. Mai întâi au fost sparte geamurile, apoi ziariştii au fost luaţi la bătaie.

Unul din cei doi reporteri în vârstă de 26 de ani a suferit o rană severă la cap. Celălalt a fost rănit la un picior cu un cuţit. Şi deşi ziariştii i-au putut fotografia clar pe făptaşi, identificând şi un membru al NPD cunoscut în zonă, elucidarea cazului nu avansează. Au trecut mai bine de 100 de zile de atunci şi prezumtivii făptaşi neonazişti se află încă în libertate. Avocatul ziariştilor, Sven Adam, a subliniat pentru DW că "este vorba de o faptă care se sancţionează cu minimum doi ani de închisoare." Dar potrivit parchetului competent din Mühlhausen, până acum "nu există indicii că a fost comis un delict", iar procurorii cercetează în continuare dacă nu cumva fotografiile prezentate de ziarişti au fost trucate. Avocatul victimelor evidenţiază că procurorii nu manifestă mare zel pentru urmărirera penală şi atrage atenţia că astfel se naşte impresia că justiţia germană ia partea delincvenţilor de dreapta, cu consecinţe fatale.

În clasamentul respectării libertăţii presei, întocmit de "Reporteri fără Frontiere", Germania ocupă în continuare un onorabil loc 15. Dar pe fundalul recentelor incidente mulţi văd libertatea presei ameninţată chiar şi în această ţară.